Studiul, publicat în revista Current Biology, arată că zona lateral occipitală complexă (LOC) și rețeaua frontoparietală (FPN) răspund atât la obiectele rigide („lucruri”), cât și la materialele fluide („substanțe”), dar fiecare are subregiuni dedicate unui tip sau altuia de material.
„Creierul tratează în mod diferit un obiect solid, pe care îl poți prinde, față de un lichid sau substanță fluidă, care necesită folosirea unui instrument”, explică Nancy Kanwisher, profesor la MIT și coordonatoarea studiului.
Cercetătorii au utilizat imagistica prin rezonanță magnetică funcțională pentru a monitoriza activitatea cerebrală a participanților în timp ce aceștia vizionau videoclipuri cu obiecte solide care ricoșau sau fluide care curgeau.
Această diferențiere neurală oferă o bază pentru înțelegerea modului în care creierul planifică interacțiunile fizice cu mediul înconjurător și deschide noi direcții în cercetarea percepției materiale.
