„O lectură obligatorie, celebrul roman „Ora 25″ al autorului român Constantin Virgil Gheorghiu, deşi scris în 1949, ne arată ce se poate întâmpla într-o societate dezumanizată, divizată, care nu reuşeşte să îşi găsească obiective şi valori comune, într-o perioadă de mari tulburări şi transformări – aşa cum a fost perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial. Deşi istoria se repetă la intervale mari de timp, noi nu suntem aceiaşi. Suntem mai buni! Am suferit o perioadă neagră, cu frici şi lipsuri, până în 1990, pentru ca apoi să traversăm o altă perioadă de excepţională prosperitate, din 1990 şi până azi. O arată cifrele din ultimii 35 de ani. De la aderarea României la Uniunea Europeană, beneficiind de peste 100 de miliarde de euro în fonduri europene, economia românească, dacă ne uităm la convergenţa reală către media Uniunii Europene, cu excepţia crizei financiare din 2008-2009, a fost una dintre cele mai dinamice economii din cadrul Uniunii”, se arată în articolul de opinie intitulat „A 25-a oră” semnat de preşedintele CFA România, Adrian Codirlaşu, şi vicepreşedintele asociaţiei, Alexandra Smedoiu.
Potrivit autorilor, măsurând convergenţa reală ca nivelul PIB pe locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, se remarcă clar că evoluţia acestui indicator în cazul României a fost spectaculoasă. Astfel, la începutul anilor 2000, când România a început procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, PIB/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare reprezenta doar 27% din media Uniunii Europene. La momentul respectiv, România era pe ultimul loc dintre ţările membre sau candidate la aderarea la UE. Următoarea era Bulgaria, cu 29%. Polonia, Ungaria şi Cehia fiind cu mult în faţa României. În 2007, la momentul aderării, România înregistra valoarea de 44%, iar acest indicator s-a majorat constant, cu o pauză între anii 2013-2015, ajungând la nivelul anului 2024 la 79%. Astfel, România a ajuns peste Bulgaria, Slovacia, Grecia, Croaţia, Letonia şi Ungaria şi la acelaşi nivel cu Polonia.
Autorii menţionează că aceeaşi convergenţă rapidă s-a transferat şi către salarii. Exprimată în euro, la nivelul anului 2024, conform Eurostat, media lunară a salariului net a atins valoarea de 1.055 euro, ceea ce reprezintă o creştere de peste 3 ori a salariului net exprimat în euro de la aderarea României la Uniunea Europeană. De remarcat faptul că în marile oraşe, salariile au crescut într-un ritm şi mai accelerat, iar nivelul de trai a depăşit media Uniunii Europene şi chiar condiţiile de trai din unele mari oraşe europene.
„Cu alte cuvinte, în ultimii 30 de ani a fost posibilă îmbogăţirea într-o singură generaţie, un lucru extrem de rar la scara istoriei”, se menţionează în document.
Astfel, datorită apartenenţei României la Uniunea Europeană şi a fondurilor europene pe care le-am investit în economie, suntem foarte aproape de nivelul de trai mediu al Uniunii Europene. Mulţi dintre cei care călătoresc şi fac afaceri pe întreg mapamondul ne spun constant că, în România, se trăieşte mai bine decât în multe alte ţări dezvoltate.
„A fost însă un drum sinuos, pe care s-au făcut şi greşeli, si nu am reuşit să construim prosperitate pentru toată lumea, şi mai ales, clasa conducătoare nu a reuşit să câştige încrederea. Nouă, economiştilor, ne place să lucrăm cu medii matematice. Dar mediile nu spun întregul adevăr: nu vorbesc despre cei care nu au avut oportunităţi, despre cei care au fost omişi de sistemul de educaţie, despre cei care au fost prinşi pe picior greşit de avansul tehnologic sau despre povestea celor care s-au zbătut în zadar şi, încet-încet, au fost excluşi din comunităţile lor. Deopotrivă, mediile calculate de noi, economiştii, nu spun nici povestea celor norocoşi, care au „prins trenul” acestei dezvoltări extraordinare, care au muncit mult să ajungă unde sunt sau, poate, au primit, dar nu au dat nimic înapoi societăţii”, afirmă autorii.
Potrivit sursei citate, din aceste două tipuri de date se determină mediile, însă ele nu spun întreaga poveste. Un sistem care se gândeşte mai puţin la dezvoltarea incluzivă şi nu investeşte suficient în infrastructura socială, în special în accesul la educaţie de calitate şi la servicii de sănătate, riscă să accentueze inegalităţile sociale, cu consecinţele de rigoare.
„Am ajuns acum la o răscruce de drumuri. Lucrurile bune care ne-au adus aici – apartenenţa la Uniunea Europeană, prosperitatea, stabilitatea politică şi macroeconomică, investiţiile străine, regimul de impozitare prietenos pentru afaceri, parteneriatele comerciale cu celelalte ţări democratice – s-ar putea să nu fie suficiente pentru a ne duce mai departe. Ne-au slăbit din interior, pe rând: marginalizarea şi lipsa accesului la educaţie, corupţia mai mult sau mai puţin evidentă, politicile publice păguboase şi inechitabile care au slăbit structura bugetului, Covid-ul şi, în cele din urmă, demografia. Toate acestea vor avea consecinţe pe termen lung şi foarte lung, în special cel din urmă – demografia. Cu milioane de români emigranţi, cu o natalitate din ce în ce mai scăzută şi cu o îmbătrânire accentuată în următoarele decenii, este necesar să ne întoarcem spre noi şi să ne întrebăm ce fel de ţară ne dorim. Ne dorim să fim acea ţară unde şi străinii recunosc că este mai bine să trăieşti decât în multe ţări dezvoltate? Datorită exceselor bugetare din ultimii ani, problema majoră a României în următorii mulţi ani va fi deficitul bugetar, deficit care a devenit nesustenabil şi este din ce în ce mai greu de finanţat, cu costuri tot mai mari”, au transmis specialiştii CFA România.
Aceştia precizează că, în ultimii ani, România a înregistrat deficite bugetare semnificativ mai mari decât media Uniunii Europene, situându-se constant printre ţările cu cele mai mari dezechilibre fiscale. Conform datelor Eurostat, în 2024, deficitul bugetar al României a atins 9,3% din PIB, cel mai ridicat nivel din UE, comparativ cu media europeană de 3,2% şi media zonei euro de 3,1%. Aceste deficite bugetare au avut ca şi consecinţe generarea de inflaţie (România având una dintre cele mai ridicate rate ale inflaţiei din Uniunea Europeană), costuri ridicate de finanţare (România se împrumută la cele mai ridicate rate de dobândă din Uniunea Europeană), deficit de cont curent.
Mai mult, acest deficit bugetar nesustenabil pune în mare pericol rating-ul de „recomandat” al României pentru investiţii. O retrogradare a României în categoria de rating „nerecomandat” investitorilor ar conduce la ieşiri de capital, deprecierea leului, precum şi la rate şi mai ridicate de dobândă, care vor lovi atât populaţia, cât şi companiile (spre exemplu, în episodul de rating „junk” anterior, România a înregistrat rate de dobândă exprimate în două cifre).
„Ca să putem gestiona această situaţie, va fi nevoie de o ajustare fiscală, care va fi întinsă pe mai mulţi ani şi va însemna probabil majorări semnificative de taxe. Însă, pe lângă ajustare, avem nevoie şi de credibilitate în faţa creditorilor instituţionali, de atractivitate pentru investitorii străini, de încurajarea mediului de afaceri prin măsuri responsabile, care să creeze un mediu concurenţial sănătos, bazat pe dreptul de proprietate şi pe libera alegere, de fonduri europene, de mari proiecte de infrastructură şi multe altele”, susţin economiştii.
Conform acestora, este necesar să fim parte din ceva mai mare, dintr-o uniune care să aibă ca valori libertatea economică, competitivitatea, bunăstarea, inovaţia.
„Trebuie, de asemenea, să conştientizăm faptul că economia românească ar avea extrem de mult de suferit în cazul îndepărtării României de Uniunea Europeană. Practic, având în vedere dezechilibrele pe care le înregistrează economia românească, fără accesul la fondurile europene, aceasta nu ar mai putea furniza nici pe departe nivelul actual de bunăstare. Putem foarte uşor compara, având destule exemple în Europa, nivelul de trai al României comparativ cu cel înregistrat în acele ţări. În mod paradoxal, democratizarea informaţiei şi libertatea de comunicare ne-au divizat mai mult ca niciodată. Unele lucruri însă sunt extrem de clare: apartenenţa la un bloc comunitar puternic, responsabilitate fiscală, politici sociale incluzive, accent pe investiţii. Acestea sunt valori atemporale şi e timpul să redevenim uniţi în apărarea acestor valori. Acest al 25-lea ceas poate face diferenţa între trecut şi viitor”, mai scriu autorii.
