După decenii de limitare a natalităţii, China încearcă să inverseze urgent declinul demografic care pune în pericol viitorul său economic şi politic, transmite Euronews.
Deşi politica copilului unic a fost oficial abandonată în 2015, după ani de aplicare mai puţin strictă, China se confruntă acum cu rate ale natalităţii fără precedent de scăzute şi a anunţat că va începe să ofere subvenţii pentru îngrijirea copiilor pentru primul, al doilea şi al treilea copil până la vârsta de trei ani, începând din acest an.
Conform planului, familiile vor primi ceea ce guvernul numeşte ”bonus de fertilitate” în valoare de 3.600 de yuani sau puţin peste 430 de euro per copil până la vârsta de trei ani.
În timp ce guvernul naţional va plăti această sumă ”de bază”, autorităţile locale sunt libere să o completeze în funcţie de propriile resurse. PCC a declarat că introducerea la nivel naţional a subvenţiilor în numerar va contribui la reducerea presiunii cheltuielilor pentru îngrijirea copiilor şi va ajuta la prevenirea unei scăderi suplimentare a ratei fertilităţii.
Un aspect esenţial este că subvenţiile vor fi scutite de impozite şi excluse din calculul venitului gospodăriei sau al venitului individual, asigurându-se astfel că nu afectează eligibilitatea pentru alocaţiile minime de trai sau pentru asistenţa pentru persoanele aflate în sărăcie extremă.
De ce acum?
În 2024, rata fertilităţii totale (TFR) a Chinei — numărul mediu de copii pe care o femeie este de aşteptat să îi aibă pe parcursul vieţii, conform tendinţelor actuale — era de aproximativ 1,15 copii pe femeie. Aceasta este una dintre cele mai scăzute rate din lume şi se situează sub aşa-numitul ”nivel de înlocuire” de 2,1, care reprezintă nivelul de referinţă pentru menţinerea constantă a dimensiunii populaţiei.
Demografii utilizează aceste rate pentru a măsura dacă o populaţie este în scădere, în creştere sau rămâne constantă. Obiectivul noii politici nu ar fi acela de a creşte populaţia, ci de a o menţine la o dimensiune relativ similară, fără a se înregistra o tendinţă prea pronunţată către îmbătrânirea populaţiei. Aceasta din urmă este o problemă cu care se confruntă multe economii europene.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, până în 2040, aproximativ 28% din populaţia Chinei va avea peste 60 de ani, ceea ce ameninţă să perturbe ceea ce era odată o forţă de muncă în creştere şi salarii competitive. Acest lucru denaturează şi rata de dependenţă, fondurile din economie fiind destinate sprijinirii rudelor în vârstă, creşterii costurilor de sănătate şi pensiilor.
În 2022, populaţia Chinei a scăzut pentru prima dată din 1961, înregistrând o scădere anuală de 850.000 de persoane, deoarece decesele au depăşit naşterile. În 2023, cel mai prost an din istorie, populaţia a scăzut cu aproximativ 2,08 milioane, iar declinul a continuat în 2024 — îmbunătăţindu-se doar uşor —, scăzând cu 1,39 milioane.
Miracolul creşterii economice a Chinei se inversează
În 1978, China a trecut prin reforme politice şi economice, inclusiv deschiderea unor părţi ale economiei sale pentru a combate sărăcia rurală şi absorbirea a sute de milioane de lucrători în forţa sa de muncă. Este considerată pe scară largă una dintre cele mai rapide transformări economice din istorie, China devenind cel mai mare exportator net din lume, iar economia sa crescând în medie cu aproximativ 9,5% pe an până în 2018.
Desigur, influenţa economică a venit odată cu puterea politică şi diplomatică. Acum, scăderea populaţiei ar putea duce la pierderea dividendului demografic de către China, pe măsură ce rezerva sa de forţă de muncă disponibilă se micşorează.
Economii cu fertilitate extrem de scăzută
China nu este singura ţară asiatică care suferă de această problemă şi de efectele sale asupra economiei. Mai multe ţări asiatice sunt considerate în prezent economii cu fertilitate extrem de scăzută, în care declinul populaţiei a devenit foarte accentuat şi greu de inversat, chiar şi cu politici pro-nataliste, cum ar fi subvenţiile pentru copii.
O combinaţie de dinamici economice, culturale şi demografice poate consolida un ciclu de scădere a natalităţii în aceste ţări. Din punct de vedere economic, acest lucru erodează chiar dividendul demografic care a alimentat odată creşterea explozivă a celor mai bogate ţări din Asia de Est.
