O grupare înarmată, susținută de China, își asigură controlul asupra noilor mine de pământuri rare din Myanmar. Este vorba despre UWSA. Mineralele oferă Beijingului un avantaj în războiul comercial cu SUA.
China joacă tare în problema pământurilor rare
O grupare susținută de China protejează noile mine de pământuri rare din estul Myanmarului. Patru persoane au confirmat informația prezentată în exclusivitate de Reuters. Beijingul încearcă să își asigure controlul asupra mineralelor pe care le folosește drept monedă de schimb în războiul comercial cu SUA. Mineralele sunt foarte importante fiind folosite la fabricarea turbinelor eoliene, dispozitivelor medicale și vehiculelor electrice.
Sursele susțin că minerii chinezi au deschis noi zone de extracție. Cel puțin 100 de persoane lucrează în ture pentru a muta pământul și a extrage minerale. Doi locuitori din zonă au declarat că au văzut camioane care transportau materiale extrase din mine, între orașele Mong Hsat și Mong Yun, spre granița cu China.
Minele operează sub protecția Armatei Unite a Statului Wa (UWSA), potrivit surselor. UWSA este o grupare armată aflată în conflict cu conducerea militară a țării. Gruparea care controlează și una dintre cele mai mari mine de staniu din lume are legături comerciale și militare cu China, conform Institutului American pentru Pace, citat de mediafax.
Armata Statului Unit Wa (UWSA) este cel mai mare și mai puternic grup armat etnic din Myanmar. Aceasta servește drept aripă militară a Partidului Statului Unit Wa și operează în principal în Divizia Autoadministrată Wa, o regiune autonomă de facto din nord-estul Myanmarului, de-a lungul graniței cu China.
Formată în 1989 după o revoltă în cadrul Partidului Comunist din Birmania, UWSA a devenit o forță formidabilă, cu aproximativ 20.000-30.000 de soldați. Menține legături puternice cu China, atât comercial, cât și militar, și a rămas în mod tradițional în afara conflictelor civile mai ample din Myanmar, concentrându-se în schimb pe consolidarea controlului asupra teritoriului său.
Recent, UWSA a fost în centrul atenției pentru protejarea operațiunilor miniere de pământuri rare din statul Shan. Se pare că aceste mine sunt susținute de interese chineze și sunt cruciale pentru aprovizionarea globală cu minerale utilizate în turbine eoliene, vehicule electrice și dispozitive medicale. Implicarea grupului a ridicat îngrijorări legate de mediu, mai ales că se crede că deșeurile toxice din minerit contaminează râurile care se varsă în Thailanda vecină.
Dacă ești curios în legătură cu rolul lor politic, influența economică sau cum se încadrează în peisajul complex al războiului civil din Myanmar, pot să aprofundez informațiile. Vrei să explorezi asta? Sau poate ești interesat de modul în care pământurile rare modelează geopolitica globală?
Exploatarea mineritului de pământuri rare joacă un rol surprinzător de mare în geopolitica globală, deoarece aceste 17 elemente – precum neodim, disprosiu și terbiu – sunt esențiale pentru orice, de la vehicule electrice și turbine eoliene până la sisteme de ghidare a rachetelor și smartphone-uri. Și iată surpriza: China domină lanțul de aprovizionare cu pământuri rare, controlând peste 60% din producția globală și peste 85% din capacitatea de rafinare.
Această dominație oferă Beijingului o pârghie puternică. De exemplu, când tensiunile comerciale cu SUA au escaladat, China a restricționat exporturile de pământuri rare cheie, provocând creșteri bruște ale prețurilor și perturbări ale lanțului de aprovizionare. Ca răspuns, țări precum SUA, Australia și membrele UE s-au grăbit să-și diversifice sursele, să investească în mineritul intern și chiar să exploreze tehnologii de reciclare3.
Myanmar a devenit un punct de critice în această cursă. Grupuri armate precum Armata Statului Unit Wa protejează, se pare, noi mine de pământuri rare în statul Shan, care sunt susținute de interese chineze. Aceste mine alimentează fabricile de procesare ale Chinei, ajutându-o să-și mențină controlul pe piață – chiar dacă puterile globale încearcă să-și reducă dependența.
Așadar, în esență, pământurile rare nu mai sunt doar o chestiune de tehnologie – sunt despre control strategic, securitate economică și pregătire militară. Vrei să afli cum încearcă țările să se elibereze de monopolul Chinei asupra pământurilor rare? Sau poate să explorezi costul ecologic al acestei lupte?
Exploatarea mineritului rare poate alimenta tehnologia verde, dar lasă o urmă de daune asupra mediului care este orice altceva decât curată. Iată cum:
Deșeuri toxice: Extragerea elementelor pământoase rare (REE) implică adesea substanțe chimice dure, cum ar fi acizi și solvenți. Aceste procese generează deșeuri radioactive, metale grele și nămol toxic care pot contamina solul și apa.
Poluarea apei: Apele uzate din siturile miniere pot transporta toriu, uraniu și alți poluanți în râuri și apele subterane, amenințând ecosistemele și comunitățile din aval.
Poluarea aerului: Procesul eliberează praf și gaze nocive, inclusiv dioxid de sulf și acid fluorhidric. Pentru fiecare tonă de REE produse, se emit mii de metri cubi de gaze reziduale.
Degradarea terenurilor: Exploatarea în cariere deschise îndepărtează solul vegetal și vegetația, lăsând în urmă peisaje sterile și iazuri de levigare care se pot scurge în zonele înconjurătoare.
Riscuri pentru sănătate: Comunitățile din apropierea operațiunilor miniere se confruntă adesea cu riscuri crescute de cancer, probleme respiratorii și alte boli din cauza expunerii prelungite la poluanți.
Se dezvoltă unele tehnologii mai curate – cum ar fi metodele de separare fără solvenți și reciclarea în buclă închisă – dar adoptarea este lentă și adesea costisitoare.
Este un paradox clasic: materialele de care avem nevoie pentru un viitor mai verde sunt exploatate în moduri care dăunează planetei astăzi. Doriți să explorați modul în care țările încearcă să facă mineritul pământurilor rare mai sustenabil? Sau cum ar putea reciclarea să schimbe regulile jocului?
Războiul civil din Myanmar, aflat acum în al cincilea an, a izbucnit după lovitura de stat militară din 1 februarie 2021, când forțele armate au răsturnat guvernul ales democratic. Acest lucru a declanșat proteste pe scară largă, care s-au transformat într-o mișcare de rezistență armată la care au participat Guvernul de Unitate Națională (NUG), miliții locale cunoscute sub numele de Forțele de Apărare a Poporului (PDF) și numeroase organizații armate etnice.
La mijlocul anului 2025, conflictul strămutase peste trei milioane de oameni și provocase peste 75.000 de morți. Junta militară, oficial Consiliul Administrației de Stat (SAC), controlează acum doar aproximativ 21% din teritoriul țării, în timp ce forțele de rezistență dețin peste 42%, inclusiv porțiuni întinse din zonele rurale.
Situația este complicată și mai mult de un cutremur devastator din martie 2025, care a ucis mii de oameni și a agravat criza umanitară. Între timp, țările vecine, precum Thailanda, se confruntă cu un aflux de refugiați, mulți dintre aceștia fiind exploatați pe piețe ale muncii subreglementate.
În ciuda apelurilor la pace, inclusiv din partea ONU și ASEAN, armistițiile nu au reușit în mare parte să se respecte. Conflictul rămâne fluid, cu alianțe schimbătoare și bătălii continue în toată țara.
Războiul civil din Myanmar este o rețea încâlcită de putere militară, rezistență etnică și mișcări revoluționare. Iată actorii cheie care modelează conflictul:
Tatmadaw (Forțele Armate din Myanmar) Junta militară, cunoscută și sub numele de Consiliul Administrației de Stat, a preluat puterea în 2021. Aceasta controlează orașele mari, puterea aeriană și armamentul greu, dar controlul său asupra zonelor rurale a slăbit semnificativ.
Guvernul de Unitate Națională (NUG) Format din legislatori și activiști demiși, NUG este guvernul în exil al Myanmarului. Acesta coordonează eforturile de rezistență și a câștigat recunoaștere internațională. Aripa sa armată, Forțele Populare de Apărare (PDF), desfășoară operațiuni de gherilă în toată țara.
Organizații Armate Etnice (EAO) Acestea includ grupuri de lungă durată precum Armata de Independență Kachin (KIA), Uniunea Națională Karen (KNU) și Armata Statului Shan. Acestea au luptat pentru autonomie timp de decenii și acum se aliniază cu forțele anti-juntă.
Alianța Frăției O coaliție puternică formată din trei armate etnice: Armata Arakan (AA), Armata de Eliberare Națională Ta’ang (TNLA) și Armata Alianței Naționale Democrate din Myanmar (MNDAA). Au obținut câștiguri teritoriale majore și se numără printre cele mai formidabile forțe care se opun juntei.
Armata Arakan (AA) O forță în ascensiune în vestul Myanmarului, AA urmărește autonomia pentru poporul Rakhine. A stabilit o guvernare de facto în anumite părți ale statului Rakhine și este un jucător central în Alianța Frăției.
Fiecare dintre aceste grupuri are propriile obiective, alianțe și rivalități, ceea ce face ca conflictul să fie profund complex. Dacă doriți, pot să vă schițez cum se suprapun teritoriile lor sau cum influențează puterile străine războiul. Spuneți-mi doar cuvântul.
Puterile străine joacă un rol complex și adesea contradictoriu în războiul civil din Myanmar – unele alimentând conflictul, altele încercând să-l limiteze. Iată o defalcare a principalelor influențe:
Sprijinirea juntei
Rusia a fost un susținător ferm al regimului militar, furnizând arme, aeronave și antrenament. Vede Myanmarul ca un partener strategic în Asia de Sud-Est și un cumpărător al exporturilor sale militare.
China joacă ambele părți. Deși a vândut arme și a oferit acoperire diplomatică juntei, menține și legături cu grupuri etnice armate, precum Armata Statului Unit Wa și Armata Alianței Naționale Democrate din Myanmar (MNDAA) – ambele cu rădăcini chineze2. Principalul interes al Chinei este stabilitatea, în special în apropierea graniței sale și de-a lungul investițiilor sale strategice în infrastructură, cum ar fi conductele și rutele comerciale.
Sprijinirea opoziției (indirect)
Țările occidentale, inclusiv SUA, Marea Britanie și UE, au impus sancțiuni juntei și au oferit ajutor umanitar civililor strămutați. Cu toate acestea, nu au reușit să înarmeze rezistența.
Națiunile Unite au adoptat o rezoluție neobligatorie în 2021 prin care îndeamnă la un embargou global asupra armelor, dar aplicarea acesteia a fost slabă.
Dinamica regională
ASEAN s-a străduit să prezinte un front unit. Țări precum Indonezia, Malaezia și Singapore se opun juntei, în timp ce Thailanda și Vietnam au adoptat o poziție mai neutră sau pragmatică.
Thailanda, care are o frontieră lungă cu Myanmar, a interacționat discret atât cu junta, cât și cu forțele de opoziție. De asemenea, s-a confruntat cu presiuni din partea fluxurilor de refugiați și a violenței transfrontaliere.
Jucând de ambele părți
Strategia duală a Chinei a devenit deosebit de vizibilă după ce Alianța celor Trei Frății a lansat o ofensivă majoră în 2023. Când MNDAA a capturat orașul strategic Lashio în 2025, China a răspuns prin livrarea a șase avioane de război juntei, presând în același timp aliații etnici să reducă forțele2.
Pe scurt, puterile străine nu sunt doar spectatori – ele modelează câmpul de luptă, diplomația și consecințele umanitare. Vrei să aprofundezi echilibrarea Chinei sau modul în care sancțiunile afectează puterea juntei? Te am eu la dispoziție.
Strategia duală a Chinei în Myanmar – sprijinirea atât a juntei militare, cât și a anumitor organizații armate etnice (EAO) – este un act de echilibrare cu mize mari, care are implicații profunde pentru stabilitatea regională.
Pârghie strategică, nu loialitate
Prin sprijinirea diplomatică și economică a juntei, menținând în același timp legături cu grupuri rebele precum Armata Statului Unit Wa și Armata Alianței Naționale Democrate din Myanmar (MNDAA), China își asigură influența indiferent de cine deține puterea. Această abordare permite Beijingului să:
-Protejeze investițiile sale de 5,6 miliarde de dolari în Myanmar, inclusiv conducte energetice și infrastructură în cadrul Coridorului Economic China-Myanmar (CMEC).
-Mențină stabilitatea frontierei de-a lungul frontierei sale de 2.100 km cu Myanmar, în special în provincia Yunnan.
-Acționeze ca mediator, așa cum se vede în rolul său de intermediere a unui armistițiu în ianuarie 2024 între juntă și forțele etnice.
Efecte regionale în cascadă
Totuși, această strategie creează și riscuri de instabilitate:
-Suminează unitatea ASEAN, deoarece statele membre se luptă să răspundă rolului ambiguu al Chinei.
-Complică eforturile umanitare, deoarece sprijinul Chinei pentru ambele părți poate prelungi conflictul.
-Presează țările vecine, precum India și Thailanda, care trebuie să gestioneze fluxurile de refugiați și dinamica puterii în schimbare.
