Cu o valoare estimată la 167 de miliarde de dolari, noul proiect hidroenergetic al Chinei este văzut de liderii Partidului Comunist drept un motor pentru economia regională, dar și un instrument strategic pentru securitatea energetică și controlul asupra râului Yarlung Tsangpo, esențial pentru milioane de oameni.
Barajul urmează să fie construit în apropiere de granițele cu Bhutan și Nepal, într-un loc pe care China îl consideră cel mai adânc (5.590 m) și cel mai lung canion din lume (241 km). Pentru a uni cele două maluri ale râului Yarlung Tsangpo, proiectul prevede ridicarea unei stavile din beton armat ce va consuma de 60 de ori mai mult ciment decât barajul Hoover din SUA și mai mult oțel decât ar fi necesar pentru 116 clădiri Empire State Building.
Construcția, una dintre cele mai ambițioase lucrări de infrastructură din istorie, a fost lansată oficial în această vară și are o semnificație deosebită pentru președintele Xi Jinping, care caută atât consolidarea influenței Chinei dincolo de granițele sale, cât și asocierea numelui său cu o realizare grandioasă, menită să dureze generații.
Pe lângă construirea barajului propriu-zis, aceștia trebuie să foreze tuneluri adânci în versanții munților, prin care apa va fi deviată, trecută prin tuburi și turbine, apoi redirecționată în albia naturală a râului. Iar provocările nu se opresc aici: regiunea este și seismic activă, existând riscul unor cutremure majore. Un seism cu magnitudinea 8,6 pe scara Richter a avut epicentrul la doar 200 de kilometri de amplasamentul barajului, în anul 1950.
SURSA FOTO: economica.net
Vor fi necesare 50 de milioane de tone de ciment, 6 milioane de tone de oțel, 250 de milioane de tone de nisip și agregate, 500.000 de tone de cupru și sute de mii de tone de explozibili. Tot acest efort uriaș ar urma, însă, să genereze efecte economice semnificative în regiune. Estimările arată o posibilă creștere a PIB-ului național cu 0,1–0,2 puncte procentuale și crearea a circa 200.000 de locuri de muncă.
Apariția unei forțe de muncă numeroase va atrage după sine dezvoltări conexe – de la drumuri și locuințe, la întreaga infrastructură urbană. O parte a proiectului se desfășoară în Medog, o zonă izolată care a fost conectată la o rețea de drumuri asfaltate abia în 2013. În apropiere se află în construcție și calea ferată Sichuan–Tibet, care va lega Chengdu de Lhasa.
Cu o capacitate estimată de până la 70 de gigawați, proiectul hidroenergetic ar putea produce anual 300 de terawați-oră — echivalentul consumului total de energie electrică al Regatului Unit. Această producție ar reduce considerabil dependența Chinei de cărbune, sursă care încă alimentează peste jumătate din rețeaua națională, contribuind astfel la obiectivul președintelui Xi Jinping de a atinge emisii nete zero până în 2060.
Râul Yarlung Tsangpo traversează granița în statul indian Arunachal Pradesh, teritoriu revendicat de China, unde își schimbă numele în Brahmaputra, înainte de a continua spre Bangladesh. Oficialii indieni și-au exprimat în repetate rânduri îngrijorarea față de planurile Beijingului, subliniind că râul este vital pentru milioane de oameni care depind de apele sale. Există temeri că, odată finalizat, barajul ar putea deveni un instrument de avantaj în politică, prin controlul asupra debitului de apă.
