Dar președintele ucrainean nu e singurul. Opoziția e convinsă că Trump îl place de nu se poate pe Vladimir Putin și simpatizează Rusia, în vreme ce mulți reprezentanți ai dreptei anti-Ucraina sunt convinși că președintele le împărtășește animozitatea față de Kiev. Însă și unii și alții se înșală, tinzând să-și aleagă ce le convine din declarațiile președintelui, astfel încât să-și confirme propriile preconcepții, în vreme ce ignoră numeroase afirmații ale lui Trump care le contrazic abordarea.
Adevărul e mai complex de atât. Mi-am petrecut o mulțime de ore discutând cu Trump și intervievându-l pe tema Ucrainei. I-am examinat de asemenea toate declarațiile pe acest subiect de după invazia rusă din 2022. Poate că nu sunt de acord cu toate elementele abordării lui Trump, cum ar fi decizia lui [deja revocată între timp – n.trad.] de a suspenda ajutorul militar și schimbul de informații secrete cu Kievul. Însă dacă conducătorii Ucrainei nu înțeleg țelurile și obiectivele reale ale lui Trump, atunci vor continua să se regăsească în conflict cu omul care ține în mână soarta țării lor.
1. Obiectivul cel mai presant al lui Trump e încetarea luptelor. Primele lucruri pe care le afirmă Trump ori de câte ori vine vorba de Ucraina sunt că (a) războiul n-ar fi început vreodată dacă el ar fi fost președinte și (b) vrea ca omorurile să înceteze. „Simt că am o obligație de a încerca să fac ceva pentru a opri moartea”, a declarat el la întâlnirea din 28 februarie cu Zelenski. „Pierdem o mulțime de soldați, de ambele părți. Și vrem să vedem oprit acest lucru. Și vrem să vedem banii puși la treabă în alte privințe, cum ar fi reconstrucția.”
Acesta e motivul pentru care Trump vrea un armistițiu imediat, în decursul căruia să se poată desfășura apoi negocierile pentru un acord de pace pe termen lung. Paguba reală provocată de Zelenski la întâlnirea din Biroul Oval nu e că și l-a pus împotrivă pe Trump, personal (deși cu siguranță a făcut și acest lucru), ci că l-a convins pe Trump că el nu vrea pace [pe moment – n.trad.]. Problema a fost că Zelenski a respins expeditiv un armistițiu imediat, argumentând că Putin a violat deja de 25 de ori armistiții și spunându-i lui Trump: „De aceea noi nu vom accepta niciodată doar un armistițiu. Nu va funcționa în lipsa garanțiilor de securitate”. El a contestat apoi valoarea diplomației [în acel context anume – n.trad.], întrebându-l pe vicepreședintele JD Vance: „JD, despre ce fel de diplomație vorbești tu?” Iar apoi, când Zelenski s-a apucat să detalieze atrocitățile lui Putin, ce a perceput Trump a fost că interlocutorul lui era într-atât de orbit de ura față de Putin încât nu voia ca războiul să se termine. „Se vede ura pe care o are el față de Putin. Mi-e foarte dificil să închei un acord în contextul unui asemenea gen de ură”, a declarat Trump în timp ce întrevederea începea să scape de sub control.
Și așa s-a ajuns la cel mai rău deznodământ posibil: Trump a decis, după cum s-a exprimat el pe Truth Social, că Zelenski „nu e pregătit pentru Pace”. Ulterior Zelenski i-a mai și întărit acea impresie, declarându-i presei la Londra că sfârșitul războiului „e încă foarte, foarte departe”, dar și că se așteaptă ca ajutorul american să persiste, întrucât „Ucraina are cu SUA un parteneriat suficient de solid” pentru ca sprijinul să continue. Răspuns greșit.
Acest lucru l-a convins pe Trump – care vrea să oprească războiul în câteva luni, nu în câțiva ani – că ajutorul militar american îi încurajează intransigența lui Zelenski. „Omul acesta nu vrea să fie Pace atâta vreme cât va avea susținerea Americii”, a scris el pe o rețea socială. În consecință, Trump a suspendat ajutorul militar și schimbul de informații pentru a-l presa pe Zelenski să accepte un armistițiu [ceea ce între timp s-a și întâmplat – n.trad.].
Zelenski ar fi trebuit să-i accepte necondiționat propunerea lui Trump, fiindcă astfel i-ar fi aruncat problema în poală lui Putin: dacă rusul ar fi respins armistițiul sau l-ar fi violat, atunci el ar fi făcut obiectul mâniei și coerciției lui Trump, iar nu Zelenski. Cu cât Zelenski va înțelege mai repede acest lucru și-l va convinge pe Trump că vrea și el încetarea luptelor, cu atât va fi mai probabil ca ajutorul militar să fie reluat și ca Putin să se profileze limpede drept autenticul obstacol din calea păcii.
2. Trump chiar vrea să ajute Ucraina să obțină cel mai bun acord posibil. Trump e hotărât să ajute Ucraina să supraviețuiască în calitate de stat suveran și independent. Acesta e și motivul pentru care primul acord pe care l-a negociat după revenirea la Casa Albă a fost „un parteneriat durabil” cu Kievul pentru exploatarea în comun a mineralelor și pământurilor rare – acord care, odată semnat, va însemna că SUA vor fi investit financiar, literalmente, în supraviețuirea Ucrainei.
Trump vrea de asemenea să ajute Ucraina să-și recupereze cât mai mult cu putință din teritorii la masa negocierilor de pace. La dezbaterea prezidențială de la CNN din iunie Trump a fost întrebat dacă pretențiile lui Putin ca Rusia să „păstreze teritoriul ucrainean pe care deja îl revendică” sunt acceptabile pentru el. „Nu, nu sunt acceptabile”, a răspuns el. Iar la întâlnirea din Biroul Oval din februarie cu premierul britanic Keir Starmer Trump a dezvăluit că plănuiește să ajute Ucraina să-și recupereze teritoriile pierdute. „O mare parte din coastă a fost luată, iar noi vom discuta despre acest lucru”, a declarat Trump. „Și vom vedea dacă vom putea s-o recuperăm sau să recuperăm o mare parte din ea pentru Ucraina.”
Totodată, Trump e conștient că Ucraina are nevoie de garanții de securitate. Și consideră că acordul privind mineralele constituie o asemenea garanție. „Noi ne vom afla acolo la lucru. Vom fi în teren. Și […] nimeni n-o să se ia de oamenii noștri când vom fi noi acolo”, a explicat Trump. Dar știe că e nevoie de chiar mai mult – motiv din care a declarat public la întâlnirea cu Zelenski că rămâne deschis la posibilitatea de a trimite trupe americane în cadrul unei forțe de menținere a păcii. „Știu că alte țări o vor face, și se întâmplă ca ele să fie din vecini. Noi nu ne-am angajat, dar am putea s-o facem, nu e de neconceput”, a declarat el.
Trump mai e deschis și la alte idei privind securitatea pe termen lung. Însă ce crede el e că securitate e ultimul lucru care trebuie negociat, nicidecum primul. „Cu securitatea e nemaipomenit de simplu. E vreo 2% din problemă. Nu-mi fac griji în privința securității. Îmi fac griji în privința realizării acordului”, a declarat el în februarie. Eu unul nu sunt sigur că are dreptate – și Zelenski cu siguranță nu e de acord cu el -, dar dacă Zelenski va cere din capul locului măsuri de securitate, ca precondiție pentru sistarea luptelor, atunci se va izbi cap în cap cu strategia de negociere a lui Trump. N-ar fi o poziție înțeleaptă.
3. Faptul că Trump îl complimentează pe Putin este o tactică de negociere. Care e opinia reală a lui Trump despre invazia rusă din Ucraina? „Atacul rusesc asupra Ucrainei e dezgustător”, declara el la conferința conservatoare Conservative Political Action Conference din 2022. „E o ticăloșie și o atrocitate căreia nu ar fi trebuit să i se permită vreodată să aibă loc.”
Însă acum, în calitate de președinte care coordonează negocieri de pace, Trump nu vede vreo utilitate în a-i denunța public atrocitățile lui Putin. „Voi vreți ca eu să spun lucruri cu adevărat groaznice despre Putin, iar apoi să-i spun: «Bună, Vladimir, cum mai stăm cu acordul?» Treaba aceasta nu funcționează așa”, a explicat el cu ocazia regretabilei vizite a lui Zelenski.
Trump consideră că, pentru a obține un acord, trebuie să fie perceput ca un arbitru neutru. „Păi dacă nu mă pun bine cu amândoi, n-am avea niciodată un acord”, a declarat el în Biroul Oval. „Eu nu sunt aliat cu Putin. Nu sunt aliat cu nimeni. Sunt aliat cu SUA, iar asta pentru binele lumii.” În public Trump e neutru. Dar în realitate încearcă să ajute Kievul să supraviețuiască.
Și chiar dacă opozanții lui îl acuză că e de partea lui Putin, Trump nu consideră că este necesar să-i dovedească cuiva că e în fapt adeptul unei linii dure în privința Rusiei. „Nimeni nu s-a purtat mai dur cu Rusia decât m-am purtat eu”, mi-a spus chiar el în 2020, după care s-a apucat să-mi depene o lungă înșiruire de măsuri anti-Rusia adoptate de el în primul mandat, de la sancțiuni și până la atacuri cibernetice. Și nu există acum nici un motiv să credem că nu le va repeta, în caz că va decide că Putin e partea intransigentă la negocieri.
Putin i-a spus lui Trump că vrea pace, astfel că Trump îi acceptă „da”-ul – deocamdată. Însă la un moment dat Putin va trebui să-și dovedească intenția prin fapte, nu vorbe. Dacă în cele din urmă se va dovedi că Putin l-a dus pe Trump cu zăhărelul, primul va descoperi cât de rapid se poate întoarce împotriva lui cel din urmă. De fapt, potrivit presei, după ce Putin și-a întețit atacurile săptămâna trecută Trump s-a scandalizat din ce în ce mai mult și a avertizat că se pregătește să impună „Sancțiuni Bancare, Sancțiuni și Taxe Vamale de mare amploare împotriva Rusiei până la un Armistițiu și PÂNĂ CÂND SE VA FI AJUNS LA UN ACORD FINAL PRIVIND PACEA”.
Posibil ca Putin să nu-și fi dat seama încă, dar lesa de care e gata să-l tragă Trump e una scurtă. Cea mai bună strategie pentru Zelenski ar fi să coopereze cât mai mult cu Trump, lăsându-l pe Putin în poziția de a întinde la maxim lesa respectivă, în încercarea de a evita să ajungă acolo unde vrea să-l ducă Trump.
4. Trump vrea să-i protejeze pe contribuabilii americani. Trump a criticat cheltuielile Americii pe sprijinul pentru Ucraina, dar a făcut acest lucru fiindcă crede că războiul nici măcar nu ar fi trebuit lăsat să izbucnească și că nu ar fi izbucnit sub președinția lui. El a sprijinit tacit pachetul de ajutor adoptat de Congres în 2024, dându-i undă verde președintelui Camerei Mike Johnson (republican, Louisiana) la o întrevedere de la Mar-a-Lago să fie votat. Numai că Trump ar fi vrut să fie sub formă de împrumut, nu ajutor. Astăzi, un an mai târziu, mulți dintre susținătorii Ucrainei din Congres au ajuns și ei la concluzia că forma cea mai bună de a înarma Ucraina e prin împrumuturi cu dobândă contractate prin intermediul programului Foreign Military Financing [astfel de credite se întorc oricum la producătorii americani de armament – n.trad.], cu resursele minerale ale Ucrainei drept gaj.
Trump afirmă că SUA ar fi cheltuit 350 de miliarde de dolari pentru a ajuta Ucraina. El n-a explicat cum a ajuns la acea cifră, însă eu suspectez că a adunat tot ce s-a cheltuit după invazia Rusiei – deci inclusiv pentru consolidarea NATO în Europa în general și detașarea de trupe și armament suplimentare în Polonia și țările baltice – pentru a ajunge la un cost total al războiului pentru contribuabilul american.
Din contră, Zelenski a luat decizia neînțeleaptă de a minimaliza contribuția financiară americană, declarând că „în total, SUA ne-au dat separat 67 de miliarde de dolari sub formă de armament și am mai primit 31,5 miliarde de dolari ca sprijin bugetar”. E o greșeală gravă: fiecare membru al Congresului știe că a votat un ajutor total de 183 de miliarde de dolari pentru Ucraina, cuprins în cinci legi distincte, iar mulți dintre ei au avut de suferit atacurile dreptei anti-Ucraina pentru că au procedat astfel. Subestimarea intenționată a acestui sprijin îi poate deranja pe aliații Ucrainei și poate fi luată drept nerecunoștință.
Trump crede că poate ajuta Ucraina cu supraviețuirea și reconstrucția, dar compensându-i concomitent și pe contribuabilii americani, iar modalitatea de a o realiza o reprezintă acordul referitor la minerale. Zelenski ar face bine să înceteze să subaprecieze ajutorul american și să semneze acordul cât mai curând posibil.
5. Trump nu împărtășește ostilitatea dreptei anti-Ucraina. Ba din contră, se consideră cel mai bun prieten al Ucrainei. Iar pe Zelenski chiar îl simpatiza (cel puțin înainte întâlnirii din Biroul Oval) și îi recunoaște meritul de a-l fi salvat cu ocazia primei proceduri de destituire. „A fost ca o bucată de oțel”, declara Trump vara trecută, cu Zelenski lângă el, în Trump Tower. „El a spus: «Președintele Trump nu a făcut absolut nimic în neregulă». A spus-o sus și tare. Și farsa cu destituirea a murit chiar atunci. […] Iar eu am apreciat acel lucru.”
Zelenski a zădărnicit toată acea bunăvoință printr-o singură întrevedere dezastruoasă. A ajunge de la asemenea laude nereținute și afecțiunea autentică cu care îl copleșise Trump în Trump Tower la a fi expediat ne-protocolar de la Casa Albă e o „realizare” diplomatică dificil de egalat.
Adevărul e că Zelenski beneficia de amiciția lui Trump și a pierdut-o. Și trebuie s-o recâștige, fiindcă – fie că-i place sau nu – soarta țării lui depinde de acest lucru. Iar unicul mod de a face acest lucru este să-l convingă pe Trump că, după cum însuși el o afirma vara trecută stând alături de Zelenski: „Amândoi vrem să-l vedem [războiul] sfârșindu-se”. Dacă Trump nu va fi convins de acest lucru, recunoștința lui față de ajutorul lui Zelenski în chestiunea destituirii nu va mai conta prea mult.
Poate că evoluția viitoare a negocierilor va dovedi că o parte sau tot ce am scris aici e greșit. Dacă așa va fi, voi fi primul care să-mi admit eroarea și să-l denunț pe Trump. Dar din cele văzute de mine însumi în decursul ultimilor trei ani, cred că aceia care pretind că Trump se aliază cu Putin împotriva Ucrainei pur și simplu se înșală. Iar cei care-i șoptesc altceva la ureche lui Zelenski nu ajută cu nimic. Mai degrabă îl îndrumă pe calea confruntării și eșecului.
Articol de Marc A. Thiessen, publicat în cotidianul american The Washington Post (traducerea: Rador Radio România)
