De Ziua Justiției, în loc de tradiționala sărbătoare instituțională, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Corina Corbu, a transmis un mesaj sobru, aproape manifest, în care a denunțat „stimularea societății împotriva justiției” și a lansat un avertisment ferm: slăbirea constantă a sistemului judiciar va avea consecințe profunde pentru întreaga societate. Este ultimul mesaj de Ziua Justiției pe care Corbu îl transmite din poziția de președinte al ÎCCJ, iar tonul este fără precedent: critic, dar lucid; demn, dar neliniștit.
„Pentru instanțele judecătorești, contextul în care intervine în acest an Ziua Justiției nu oferă prilej de celebrare, ci de precauție și reflecție.”
Judecătoarea Corina Corbu admite, fără echivoc, că sistemul judiciar are probleme reale, de la durata excesivă a proceselor, până la episoade de incompetență sau aroganță, ori la percepția că justiția ar fi un serviciu public prea costisitor pentru ceea ce oferă. Dar, avertizează ea, criticile trebuie să aibă un fundament rațional și să țină cont de întregul context: „Este perfect legitim ca, în momentele de liniște, unora sau chiar multora dintre cetățeni să li se pară justiția noastră prea lentă (…) Și nu trebuie să ne ascundem, unele dintre aceste critici au o bază factuală relevantă.”
Însă pericolul apare atunci când întreaga putere judecătorească este portretizată, în mod fals și convenabil, ca „inamic al societății”: „Ceea ce se trece însă sub tăcere (…) este cât de scump este să nu ai instanțe judecătorești independente și puternice, la care să poți apela atunci când drepturile tale sunt încălcate.”
Mesajul Corinei Corbu este dublu: pe de o parte, reafirmă obligația sistemului judiciar de a se reforma, de a îmbunătăți calitatea actului de justiție și de a stimula integritatea și profesionalismul. Pe de altă parte, atrage atenția asupra unui fenomen îngrijorător – tot mai puțini tineri de elită aleg cariera de judecător, iar cei din sistem sunt tot mai descurajați.
„Această emoție negativă generată în societate descurajează judecătorii să-și continue cariera, va începe să inhibe absolvenții de top să opteze pentru sistemul judiciar (…) dacă vom avea din ce în ce mai puțini judecători și dacă ei vor proveni din ce în ce mai puțin dintre absolvenții de elită, cu alte cuvinte, dacă justiția va deveni mai puțin puternică (…) toate deficiențele (…) se vor amplifica și se vor croniciza.”
Corbu respinge categoric și ideea frecvent repetată în discursul politic că magistrații ar fi o „castă protejată”: „Spre deosebire de alte profesii, mecanismele disciplinare funcționează în mod efectiv; periodic există cazuri de magistrați sancționați (…) Nu poate fi reținută impunitatea atât de des clamată în poziționări publice.”
Corina Corbu subliniază că justiția nu va fi niciodată o instituție „populară” în accepțiunea clasică – pentru că, structural, este chemată să decidă cine are dreptate și cine nu, cine câștigă și cine pierde.
„În justiție, în marea majoritate a cazurilor, o parte pierde, iar cealaltă câștigă (…) judecătorii și sistemul judiciar nu vor câștiga niciodată un concurs de popularitate.”
Dar tocmai de aceea, spune ea, este vital ca publicul să înțeleagă rolul esențial al instanțelor într-un stat de drept: „Este cu atât mai important să li se prezinte corect cetățenilor locul și rolul justiției (…) aceasta este de fapt ultimul loc în care își pot apăra drepturile dacă le-au fost încălcate.”
Criticile cele mai ascuțite sunt îndreptate, indirect, către politicieni. Corbu cere explicit ca discursul public al reprezentanților executivului și legislativului să fie echilibrat și responsabil atunci când se referă la justiție: „Cred cu tărie că aceleași două coordonate – responsabilitate și echilibru – trebuie să prevaleze și în discursul public al celorlalte două puteri ale statului atunci când se referă la cea judecătorească.”
„Motivația acestor atitudini poate fi diversă – de la obținerea de simpatie și capital politic, ori de la un posibil calcul cinic de slăbire a acelei puteri a statului care este independentă față de puterea politică.”
În final, Corbu le transmite magistraților un mesaj de solidaritate și încurajare, insistând că singurul răspuns legitim la criticile societății este creșterea calității și demnității actului de justiție: „Nu vă descurajați, nu apreciați unele elemente contextuale negative ca pe o nerecunoaștere a rolului dumneavoastră social; vă invit să faceți tocmai contrariul.”
„Magistratura, dar nu doar ea, ci toate profesiile juridice sunt profesii de vocație (…) Profesionalismul, pregătirea continuă, modul de conduită și curtoazia (…) sunt cea mai bună modalitate de a întări prestigiul justiției.”
