Întrebat dacă va semna decretul de numire, șeful statului a răspuns: „Foarte, foarte probabil voi semna. Am citit niște sesizări care mi-au fost făcute, din punct de vedere juridic le-am găsit neîntemeiate.” Ulterior, și-a corectat declarația, amintindu-și că, de fapt, nu el are această competență.
Cu toate acestea, presa – inclusiv instituții cu experiență și prestigiu – a preluat doar partea inițială a răspunsului și a titrat: „Nicușor Dan spune că va semna decretul de numire a Liei Savonea la șefia ÎCCJ”. În realitate, președintele României nu mai are nicio atribuție în numirea conducerii ÎCCJ de aproape șapte ani.
Modificarea nu este una recentă și nici ascunsă într-un act normativ obscur. Ea s-a produs prin Legea nr. 242/2018, care a modificat Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Potrivit art. I, punctul 87 din Legea 242/2018, atribuția de numire a președintelui ÎCCJ a fost scoasă din mâinile președintelui României și transferată integral către Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
Noua reglementare prevede clar: președintele, vicepreședinții și președinții de secție ai ÎCCJ sunt numiți de Secția pentru judecători a CSM, nu prin decret prezidențial. Această soluție legislativă a fost menținută și consolidată prin Legea nr. 303/2022, în vigoare din noiembrie 2022, care înlocuiește vechea Lege 303/2004.
În mod concret, începând cu anul 2018, șeful statului nu mai are niciun rol, nici consultativ, nici formal, în acest proces. Nu avizează, nu semnează, nu blochează. Nu participă.
Având în vedere că vorbim despre o modificare legislativă din urmă cu aproape șapte ani, este îngrijorător că presa mainstream a preluat fără verificare o declarație evident eronată, făcută chiar de cel care ar fi trebuit să știe mai bine: președintele țării.
Jurnaliștii nu au verificat cadrul legal actual, nu au consultat legea în vigoare, nu au reamintit cititorilor schimbarea fundamentală survenită în 2018. Titlurile au fost construite doar pe baza unei confuzii temporare a președintelui. Confuzie pe care acesta a corectat-o, de altfel, în aceeași apariție publică. Însă această rectificare nu a mai fost reflectată în titluri și, în multe cazuri, nici măcar în conținutul articolelor.
Pentru că încrederea în instituțiile statului și în presă se bazează pe acuratețe, nu pe aproximări. Președintele României este garantul Constituției, iar presa are datoria să informeze corect, mai ales atunci când vine vorba de proceduri fundamentale de numire în funcții-cheie ale justiției.
Confuzia președintelui Nicușor Dan poate fi înțeleasă – în cele din urmă, este un om nou în funcție, iar procedurile juridice nu sunt întotdeauna familiare celor care nu provin din sistemul de justiție. Ce nu poate fi la fel de ușor înțeles este lipsa de reacție a jurnaliștilor, care au datoria să corecteze, să explice și să clarifice.
La șapte ani de la o modificare legislativă esențială, este inadmisibil ca presa să nu știe cine numește președintele celei mai înalte instanțe din România. Este nu doar o problemă de profesionalism, ci și una de responsabilitate civică.
