Există o limită biologică în ceea ce privește clonarea mamiferelor, au subliniat cercetătorii japonezi într-un studiu publicat marți și care evocă un risc de ‘colaps mutațional’, întrucât o astfel de ‘duplicare în serie’ provoacă mutații genetice grave, care se acumulează de-a lungul generațiilor și care devin, în cele din urmă, fatale, informează AFP și Reuters.
Timp de două decenii, din 2005 până în 2025, și pornind de la un șoarece original – o femelă cu blană maro -, cercetătorii niponi au realizat clonări în serie ale clonelor, care au dus la nașterea unui număr total de 1.200 de șoareci.
În primele 25 de generații nu au existat semne vizibile ale unor probleme, dar mutațiile au început apoi să se acumuleze până au devenit fatale. Toți șoarecii din cea de-a 58-a generație de clone, afectați de mutații, dar fără anomalii fizice vizibile, au murit la doar câteva zile după naștere. S-a demonstrat astfel, pentru prima dată, că mamiferele nu pot fi clonate de un număr infinit de ori.
Această metodă de clonare a clonelor generase speranța de a putea, de exemplu, să fie salvate speciile în pericol de dispariție sau de a produce în masă animale pentru consumul alimentar.
‘Am crezut că vom putea crea un număr infinit de clone. De aceea, aceste rezultate sunt extrem de dezamăgitoare’, a declarat autorul principal al studiului, Teruhiko Wakayama, de la Universitatea Yamanashi din orașul Kofu.
Echipa profesorului Wakayama este aceeași care a clonat pentru prima dată în lume un șoarece în 1997, la doar un an după ce oaia Dolly a devenit primul mamifer clonat din istorie.
Cercetătorii japonezi au utilizat o tehnică denumită ‘transfer nuclear’ pentru a genera clonele.
Cu ajutorul tehnologiei de transfer nuclear, oamenii de știință creează un embrion prin transferul nucleului – principalul depozitar al informației genetice dintr-o celulă – prelevat dintr-o celulă donatoare într-un ovul al cărui nucleu a fost îndepărtat în prealabil. În procesul de clonare a fost utilizată o celulă ovariană specializată, denumită ‘celulă cumulus’, care înconjoară și hrănește ovulul aflat în dezvoltare.
‘Moment critic’
Pentru acest studiu, cercetătorii din echipa japoneză au început clonarea unei femele de șoarece în 2005. Când noile femele astfel obținute atingeau vârsta de 3-4 luni, ele erau clonate din nou, fiind obținute în acest fel trei sau patru generații pe an.
În ultimii 20 de ani, cercetătorii au efectuat peste 30.000 de proceduri, prin care au obținut un număr total de 1.200 de șoareci.
În timpul primilor ani, rata de reușită a clonărilor nu a încetat să crească – ajungând chiar la peste 15% la un moment dat – și toți șoarecii păreau identici.
Acest fapt i-a făcut pe cercetătorii niponi să crească că procesul putea fi continuat la infinit.
Însă un ‘moment critic’ a apărut odată cu cea de-a 25-a generație, potrivit studiului publicat în revista Nature Communications.
Începând de atunci, mutațiile genetice nefavorabile s-au acumulat de-a lungul generațiilor, iar fiecare nouă generație a avut șanse din ce în ce mai puține de supraviețuire.
Când s-a ajuns la cea de-a 57-a generație, doar 0,6% dintre clone au supraviețuit. Iar la cea de-a 58-a generație, toți noii șoareci au murit la scurt timp după naștere.
‘Puii nu prezentau nicio anomalie vizibilă, iar cauzele morții sunt necunoscute’, a declarat profesorul Wakayama.
Cercetătorii au secvențiat genomurile unora dintre clone: ele prezentau de trei ori mai multe mutații decât șoarecii proveniți din reproducerea sexuată. De asemenea, acele clone aveau placente mai mari și unele dintre ele își pierduseră copia cromozomului X.
‘Am crezut că toate clonele erau identice cu șoarecele original’, a explicat cercetătorul nipon, dar, în mod clar, lucrurile nu stăteau deloc așa. El recunoaște că echipa sa ‘nu are nicio idee’ despre modul în care această problemă ar putea fi remediată, evocând doar ipoteza unei noi metode de clonare, care să fie ameliorată.
Cercetătorii din aceeași echipă lucrează deja la colectarea celulelor de la animale fără să le rănească. Astfel, ei au reușit deja clonări pe bază de celule recuperate din urină și lucrează și la o colectare din excremente.
Importanța reproducerii sexuate
Un alt punct notabil: atunci când exemplarele clonate într-o etapă tardivă – chiar și femelele din a 57-a generație – s-au împerecheat cu masculi pe cale naturală, ele au avut capacitatea de a da naștere unei progenituri cu o stare bună de sănătate și care prezenta mai puține mutații.
Această descoperire demonstrează că ‘reproducerea sexuată este indispensabilă pentru supraviețuirea pe termen lung a speciilor de mamifere’, explică autorii studiului.
‘Studiul nostru a dezvăluit unul dintre motivele pentru care mamiferele, spre deosebire de plante și de animalele din clasele inferioare, nu pot menține supraviețuirea speciei prin clonare’, a precizat profesorul Wakayama.
Această constatare susține, de asemenea, ipoteza denumită ‘Clichetul lui Muller’, de la numele unui genetician american, care ‘prezice că, în liniile asexuate, mutațiile dăunătoare se acumulează inevitabil, ducând în cele din urmă la colaps mutațional și extincție’.
Cercetarea furnizează, așadar, ‘prima demonstrație empirică’ că acest colaps are loc într-adevăr la mamifere.
Într-o notă mai lejeră, studiul japonez pune sub semnul întrebării și anumite scenarii de science-fiction. Ar fi fost astfel imposibil să se creeze atât de mulți soldați clonați în ‘Atacul clonelor’, un prequel din celebra franciză cinematografică ‘Războiul Stelelor’, a explicat, amuzat, profesorul Wakayama.
