Această structură geologică uriașă, identificată la o adâncime de aproximativ 2.900 de kilometri, reprezintă factorul principal care determină formarea Riftului Est-African.
Cercetători de la mai multe universități din Marea Britanie au documentat acest fenomen prin intermediul unor analize geochimice efectuate în câmpul geotermal Meengai din Kenya centrală.
Studiul, publicat în Geophysical Research Letters, a identificat o compoziție izotopică specifică de neon în gazele prelevate, care indică originea lor în straturile profunde ale mantalei terestre.
Semnătura chimică descoperită în Kenya prezintă similarități cu cele observate în formațiunile vulcanice din regiuni îndepărtate, precum Marea Roșie și Malawi, indicând existența unei surse comune în adâncul Pământului.
Spre deosebire de plumele clasice, precum cel situat sub Hawaii, structura identificată sub continentul african reprezintă o masă extinsă de material fierbinte care se ridică și se dispersează sub litosferă.
Riftul Est-African, care se întinde pe aproximativ 3.500 de kilometri, reprezintă cea mai mare zonă activă de rift continental la nivel global. În ultimele 35 de milioane de ani, această regiune a cunoscut o subțiere graduală a litosferei, stratul exterior solid al planetei.
Procesul a dus la formarea unor văi adânci și a numeroși vulcani activi, precum Erta Ale din Etiopia. Mecanismul geologic implică interacțiunea dintre masa de rocă fierbinte și litosfera mai rece și rigidă, scrie incredibilia.ro.
În momentul contactului, materialul fierbinte se răspândește lateral, generând forțe care determină fisurarea scoarței terestre. Acest proces este responsabil atât pentru activitatea vulcanică intensă din regiune, cât și pentru separarea progresivă a continentului african.
Continuarea acestui proces geologic ar putea duce, în decursul următoarelor milioane de ani, la divizarea Africii în două plăci continentale separate de un nou ocean.
