Confruntările mortale dintre facțiunile armate islamiste, forțele de securitate și luptătorii minorității religioase druze din apropierea Damascului sunt un alt semn al fragilității continue a situației de securitate din Siria după răsturnarea lui Bashar al-Assad.
Confruntările mortale din zonele druze din Siria
Jucători externi au fost din nou implicați, Israelul declarând că a efectuat atacuri aeriene pentru a proteja civilii druzi.
Aceasta marchează o altă linie de falie în Siria, care a rămas fracturată și divizată în urma a 13 ani de război civil devastator și a deceniilor de regim autoritar al dinastiei Assad.
Noile autorități siriene au declarat că sunt hotărâte să aducă unitate și stabilitate, însă mulți din interiorul și din afara țării încă își atribuie rădăcinile jihadismului și rămân suspicioși față de agenda lor.
Înainte ca președintele Assad să fie răsturnat, domnia sa fusese restabilită în principalele orașe din Siria și de-a lungul autostrăzilor dintre acestea – precum și în zona de coastă a sectei alawite din care face parte familia sa.
Dar existau și alte regiuni parțial sau aproape complet scăpate de sub controlul său.
Printre acestea s-a numărat și Idlib, în nord, de unde actualul lider al Siriei, Ahmed al-Sharaa, a condus facțiunea sa rebelă islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) – o fostă afiliată al-Qaeda – spre victorie în decembrie anul trecut.
În nord-est, forțele kurde siriene și-au menținut semi-autonomia pe tot parcursul războiului civil și după aceea.
Și la sud de Damasc, druzii au avut, de asemenea, o oarecare autonomie limitată.
Aceste diviziuni rămân, deși zonele alawite sunt acum cele mai serioase puncte de conflict pentru noii conducători ai Siriei.
În martie, zilele de lupte dintre forțele de securitate și luptătorii încă loiali lui Assad s-au soldat cu sute de morți, inclusiv civili. Alte facțiuni armate, vag afiliate noilor autorități, s-au implicat și au comis crime în răzbunare împotriva alawiților locali.
O astfel de violență este cea mai mare teamă atât pentru cei care susțin Sharaa, cât și pentru cei care sunt împotriva ei.
Ultimele ciocniri din sudul Damascului au implicat din nou luptători din mai multe facțiuni armate încă active în Siria și druzi. Religia lor este o ramură a islamului, cu comunități importante nu doar în Siria, ci și în Liban, Iordania și Israel.
Legătura cu Israelul este cea care a determinat forțele aeriene ale țării să efectueze mai multe atacuri în timpul luptelor din orașul Ashrafiyat Sahnaya și din împrejurimi, miercuri.
Guvernul israelian a declarat că operațiunea a fost un avertisment și a cerut autorităților siriene să prevină să facă rău druzilor.
Autoritățile siriene au declarat că forțele de securitate au fost desfășurate în Ashrafiyat Sahnaya pentru a restabili securitatea și stabilitatea, acuzând ceea ce au numit „grupări ilegale” cu sediul acolo de instigarea la conflicte.
Însă liderul spiritual al comunității druze din Siria, șeicul Hikmat al-Hijri, a condamnat violența drept o „campanie genocidă nejustificată” și a spus că oamenii și-au apărat casele de atacurile extremiștilor.
Violențe extreme
Potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, cel puțin 101 persoane au fost ucise săptămâna aceasta în Ashrafiyat Sahnaya, suburbia Jaramana, cu populație majoritar druză, și în provincia Suweida, din sudul țării, cu o populație majoritar druză.
Grupul de monitorizare cu sediul în Marea Britanie a declarat că printre aceștia se numără 71 de membri ai comunității druze, inclusiv 10 civili și 35 de bărbați înarmați care au fost împușcați mortal într-o „ambuscadă” în timp ce călătoreau de la Suweida la Damasc miercuri, precum și 30 de membri ai forțelor de securitate și ai grupurilor armate aliate.
Cel puțin deocamdată, violențele s-au diminuat, guvernul a convenit asupra unor armistiți cu liderii druzi locali.
Israelul a fost nevoit să intervină de două ori pentru a proteja minoritatea druză prin bombardamente țintite.
Însă bruschețea și ferocitatea cu care au izbucnit ciocnirile – provocate, se pare, de o înregistrare audio care circulă pe rețelele de socializare a unui bărbat care îl insultă pe profetul Mahomed, atribuită în mod fals unui cleric druz – arată potențialul ca Siria să alunece din nou în conflict.
Există o suspiciune reciprocă între noile autorități conduse de islamiști și minoritățile religioase precum alawiții și druzii.
Este un amestec combustibil, care este inflamat și mai mult de rolul pe care continuă să-l joace țări externe precum Israelul și Turcia. Ambele și-au promovat interesele în interiorul Siriei de la căderea lui Assad.
Israelul a ocupat mai multe teritorii în sudul Siriei, dincolo de zona Înălțimilor Golan, pe care o ocupă de mult timp.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a cerut demilitarizarea completă a provinciei Suweida și a altor două provincii la sud de Damasc. El afirmă că noul guvern sirian este extremist și că prezența forțelor sale de securitate oriunde în apropierea graniței ar reprezenta o amenințare pentru Israel.
Israelul a subliniat legătura sa cu comunitatea druză din regiune, prezentându-se drept apărătorul acesteia, chiar dacă mulți druzi sirieni nu văd lucrurile în acest fel.
Noile autorități de la Damasc au respins acțiunile Israelului, considerându-le o încălcare a suveranității Siriei, deși au ținut să precizeze că nu doresc un conflict cu Israelul.
Turcia a fost principalul sponsor al forțelor rebele care l-au înlăturat în cele din urmă pe Assad și a stabilit legături strânse cu noua conducere a țării. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a denunțat ultima intervenție militară a Israelului în Siria, numind-o „provocare periculoasă și inacceptabilă”.
Tensiunile dintre Turcia și Israel legate de obiectivele lor diferite în noua Sirie adaugă o altă complicație la multitudinea de probleme cu care se confruntă Sharaa și guvernul său.
Având în vedere că atât de multe forțe, atât din interiorul, cât și din afara Siriei, sunt încă periculos de conflictuale, obiectivul unificării și stabilizării țării – în ciuda unor succese de până acum – rămâne o provocare extrem de mare.
Siria va avea nevoie de mult spațiu de respiro, precum și de sprijin financiar și politic din partea comunității internaționale pentru a face progrese reale către un viitor mai bun pentru cetățenii săi, săraciți și dezrădăcinați de ani de conflict amar.
