„Pe peronu’ de la gară”, 1,4 milioane de vizualizări pe YouTube, „Mă iubeşte lumea” – 173.000 de vizualizări, „Cercel”, 231.336 de vizualizări, „Stau la geam” – 410.000 de vizualizări doar pe YouTube, aşa se traduce succesul Lolitei Cercel, prima artistă româncă realizată integral cu ajutorul inteligenţei artificiale. Reacţiile din industria muzicală sunt diverse.
Cu influenţe balcanice, melodiile, create cu inteligenţa artificială de Tom, sunt încadrate la genul dance/electronic.
„Lolita Cercel este un proiect muzical digital curatoriat uman, unde AI-ul este instrumentul, nu povestea”, este descrierea de pe YouTube.
Tom, creatorul Lolitei, a declarat la Pro TV: „Am creat-o efectiv aşa cum un scriitor face un personaj pentru un roman. Am avut o mare inspiraţie din Miron Radu Paraschivescu, un poet care a scris acum 80 de ani. Cântece ţigăneşti. Şi mi-a plăcut foarte mult stilul lui, diferit de ce se publica la vremea aia. Îmi scriu versurile, după intru în programul cu care fac piesele şi încep să schimb instrumentale până ajung la o piesă care să îmi placă”.
Simion Bogdan Mihai, doctor în Litere şi lăutar: „Noi, artiştii, cred că ar trebui să ne bucurăm ultimii”, a spus el, referindu-se la la Rock FM la apariţia Lolitei Cercel. „Mă surprind două aspecte. Noi, artiştii, din România, ne bucurăm de nu mai putem. Hai, să ne jucăm! Un al doilea lucru care m-a surprins şi mai mult, cât de tare se bucură industria. În străinătate, artiştii nu se entuziasmează aşa de tare”. „Am observat degradare cognitivă, infantilizarea publicului, impresia industriei că e foarte bine”, a spus el în legătură cu reacţiile la apariţia acestei creaţii. „Problema acum cred că este cum reuşim să vorbim politically correct despre asta”, atrage atenţia muzicianul.
Dan Helciug: „Am anticipat ceea ce trăim acum. Artist Artificial. Doi termeni care se exclud ca definiţie. Creaţia nu este un program de calculator. Arta nu este un sistem de algoritmi. Emoţia artistică nu este un soft digital manifestat prin emoticoane blánde si sensibile. Confuzia porneşte de la faptul că nu prea ştim ce inseamnă Arta…Har…Creaţie…Talent….etc.. Oricât aţi încerca sà ajungeţi la Sursa Creaţiei prin metode artificiale (digitale) veţi avea în final acelaşi rezultat: un frigider care cântă… pictează…etc. În rest, pace tuturor. E loc sub soare pentru toţi (oameni & roboţi). Părerea mea de artist subiectiv încà viu fără placă de bază computerizată”.
Adi Despot: „Îi înţeleg pe colegii mei de breaslă că sunt supăraţi, şi au toate motivele. Şi-ar dori şi ei să le iasă aăa piesele şi să aibă succesul de peste noapte al Lolitei, însă lor nu le iese, că sunt proşti. În consecinţă, atât de proastă şi de lipsită de emoţie e muzica comercială românească, încât un AI a ajuns să aibă mai mult suflet decât ea. Iar pentru fatalişti, bro.. şi dacă o să ajungem să fim înghiţiţi de AI, so be it, doamne ajută! Măcar, în sfârşit, e mişto muzica la radio! Noi, băieţii cu instrumente, suntem aici după colţ. Pe chill, la un popcorn”.
Revolta în online a continuat şi pentru că melodiile au fost difuzate la radio.
Vlad Craioveanu: Ce deranjează, de fapt? E interesant că nu se spune clar că piesele ar fi proaste. Nu asta e miza. Se spune că: „nu e real”, „nu e corect”, „nu e etic”, şi, mai ales, că n-ar avea ce căuta pe radio. Întrebarea simplă: Ce te-ar deranja mai tare pe radio: o piesă proastă, dar venită „de la o casă de discuri serioasă”? sau o piesă bună, care funcţionează, dar e făcută cu AI? Pentru că radio-ul, oricât ne place să-l idealizăm, nu e un altar. E un filtru pragmatic. Eu cred un lucru simplu: artiştii mari nu au de ce să se teamă de AI. Un artist mare: are identitate, are voce recognoscibilă, are lume proprie, are ceva de spus. AI-ul nu poate concura cu asta. Eventual poate îmbunătăţi”.
Sutele de comentarii ale ascultătorilor sunt de entuziasm, cele mai multe: „Dă dependenţă”, „Muzică pe care o aşteptam, AI-ul ridica ştacheta, când ascult la radio muzica noastră mi se face rău şi greaţă”, „În sfârşit, ceva frumos”.
Cineva a remarcat: „Mie mi-ar plăcea să auzim şi sunetul de inspiraţie… nu doar de expiraţie…să pară mai uman”.
Produsă de Foreward Agency, Lolita Cercel cântă muzică inspirată din cultura romă.
Activistul Bogdan Burduşel a spus: „Problema nu e că tehnologia ajunge şi în muzică, problema este ce spune acest proiect despre noi şi despre felul în care România se raportează la cultura romă. Românii iubesc muzica romă, dar nu-i plac pe romi. Ne place sunetul, ne place vibe-ul, ne place să petrecem pe manele, dar dacă se poate să nu fie niciun rom implicat ar fi super (…). În contextul ăsta, o artistă AI e soluţia perfectă. Cântă ce vrem, nu deranjează, nu ne obligă să ne gândim la realitatea romilor din România, nu vorbeşte despre rasism. Deci, e super convenabil. Problema cea mai mare nu e că un algoritm cântă, ci faptul că noi ca societate n-avem curaj să acceptăm artişti romi în mainstream şi alegem o copie artificială care ne face viaţa mai comodă”.
