Funcţia de director de şcoală în România este una profund distorsionată, lipsită de autonomie şi putere reală de decizie. În paralel, politizarea excesivă şi mecanismele rigide din sistem, precum titularizarea, contribuie la stagnarea educaţiei şi la pierderea profesorilor tineri, a declarat Corina Atanasiu, membru în Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor, în cadrul emisiunii „Viitor pentru România”, de la Prima News.
Directorul de şcoală: între formal şi realitate
Potrivit Corinei Atanasiu, una dintre cele mai mari probleme ale sistemului este faptul că funcţia de director nu este una cu adevărat managerială. Deşi, teoretic, directorul ar trebui să conducă o instituţie, în practică nu are control asupra resurselor esenţiale.
„Directorul unei şcoli este mai degrabă o secretară mai elaborată”, a explicat aceasta, subliniind că nu are control asupra resursei umane, nu administrează bugete reale şi nu deţine autoritate asupra infrastructurii.
În acest context, discuţia despre profilul ideal al unui director devine, în opinia sa, secundară. Înainte de a defini competenţele, sistemul trebuie să ofere cadrul real în care acestea să poată fi aplicate.
Politizarea şi lipsa meritocraţiei
Un alt punct critic semnalat este politizarea excesivă a sistemului educaţional. Corina Atanasiu afirmă că, în prezent, multe dintre funcţiile de conducere sunt ocupate fără criterii clare, prin numiri politice.
Această practică afectează nu doar calitatea managementului şcolar, ci şi încrederea în sistem. În lipsa unor mecanisme transparente şi meritocratice, performanţa devine greu de susţinut pe termen lung.
Profesorii tineri, pierduţi pe drum
Intervenţia a adus în discuţie şi o problemă majoră: pierderea profesorilor tineri. Modificările recente din sistem au dus la plecarea a mii de cadre didactice aflate la început de carieră, mulţi dintre aceştia considerând că nu mai merită să rămână în învăţământ.
„Am pierdut aproximativ 10.000 de profesori tineri”, a atras atenţia Atanasiu, explicând că nivelul scăzut de salarizare şi lipsa perspectivelor i-au determinat să renunţe.
În acelaşi timp, sistemul pare să încurajeze revenirea pensionarilor, fără a crea suficiente oportunităţi pentru generaţiile noi.
Un sistem rigid, care blochează evoluţia
Un alt obstacol major este titularizarea, pe care Corina Atanasiu o consideră o instituţie „învechită”, care fixează profesorii pe posturi şi reduce motivaţia pentru dezvoltare profesională continuă.
Această rigiditate se reflectă şi în rezultatele elevilor, dar şi în poziţionarea României în clasamentele internaţionale, unde probleme precum analfabetismul funcţional şi abandonul şcolar rămân persistente.
Discrepanţele dintre rural şi urban
Diferenţele dintre mediul rural şi cel urban continuă să se adâncească, în special din cauza lipsei de resurse şi a dificultăţii de a atrage profesori calificaţi în zonele defavorizate. Corina Atanasiu a oferit şi exemple din alte sisteme, unde profesorii sunt stimulaţi prin pachete consistente de beneficii pentru a lucra în mediul rural, sugerând că şi România ar trebui să adopte astfel de soluţii.
