Cristian Mungiu, cu filmul „Fjord”, aflat în competiţie la Cannes, pune sub semnul întrebării abuzurile comise în numele ideologiilor progresiste, fără a se teme să stârnească dezbateri: „Cinematografia trebuie să rămână polemică”, declară regizorul român, câştigător al Palme d’Or în 2007.
“Mi se pare că, în lumea cinematografiei, am început să pierdem puţin libertatea de a ne exprima cu adevărat gândurile. Există prea multe filme “politically correct” care îţi confirmă că ideologia momentului este cea corectă, iar asta nu este ceea ce ar trebui să facă cinematografia”, declară regizorul într-un interviu acordat AFP.
În “Fjord”, regizorul îşi ancorează povestea în Norvegia, unde un cuplu evanghelic foarte credincios (Sebastian Stan şi Renate Reinsve) se stabileşte împreună cu cei cinci copii ai săi şi pare, la început, să se integreze fără probleme într-o societate care îşi proclamă toleranţa şi respectul faţă de minorităţi.
Însă totul se opreşte brusc când apar suspiciuni de violenţă domestică împotriva copiilor. Autorităţile încep să-i privească cu ochi critici pe cei doi soţi, pun la îndoială educaţia lor strictă, care exclude YouTube-ul şi smartphone-urile, şi le critică credinţa.
Tensiunea creşte până când se declanşează o procedură de plasament a copiilor, inclusiv pentru cel mai mic dintre fraţi, un nou-născut alăptat de mama sa.
Cristian Mungiu refuză să ia partea taberei conservatoare, el care a câştigat Palme d’Or acum 20 de ani cu “4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, film care denunţă incriminarea avortului în România.
Dar el recunoaşte că are “aşteptări mult mai mari de la o societate progresistă care consideră că a găsit răspunsurile potrivite pentru viitor şi care se consideră în continuare superioară”.
Nu contează, adaugă el, că filmul său ar putea bucura detractorii curentului “woke” şi ar putea irita susţinătorii acestuia. “Nu sunt aici pentru a face pe placul cuiva”, subliniază cel care a semnat, de asemenea, dialogurile şi scenariul filmului. “În cinema trebuie să ne asumăm riscuri”.
Inspirat din fapte reale, “Fjord” se regăseşte în povestea personală a regizorului în vârstă de 58 de ani, care a crescut în România lui Nicolae Ceauşescu, care a condus timp de treizeci de ani (1967-1989) în numele unui comunism care promitea emanciparea, dar care, de fapt, oprima poporul.
“Am crescut sub un regim care ştia mai bine decât noi, cetăţenii, de ce aveam nevoie”, îşi aminteşte el. “Am crezut că acest lucru s-a încheiat odată cu căderea comunismului, iar astăzi descoperim că se poate întâmpla, chiar şi cu cele mai bune intenţii, în societăţile democratice”.
Mungiu nu vede însă filmul său ca pe o critică la adresa progresismului actual, ci ca pe o reflecţie asupra polarizării crescânde a societăţilor noastre.
“Este foarte important ca acest lucru să genereze un fel de dezbatere asupra motivelor pentru care avem acest gen de societăţi radicalizate atât la stânga, cât şi la dreapta”, mărturiseşte el. “Uneori ne întrebăm cum am ajuns în acest punct şi de ce ne este atât de greu să trăim într-o societate în care oamenii au valori diferite”.
La un nivel mai personal, “Fjord” ar putea să-l introducă pe Mungiu în cercul foarte restrâns al cineaştilor care au câştigat două Palme d’Or.
“Sunt foarte bucuros că, după doi ani de muncă în care întreaga echipă a filmului şi actorii spuneau «ne vom revedea la Cannes», acest lucru s-a întâmplat cu adevărat. Dar acum trecem la un alt nivel de presiune”, observă el.
Proiectat luni pe Croazetă,, filmul “Fjord”, care va fi lansat în Franţa în luna august, a fost bine primit de critica internaţională şi se numără printre favoriţii la Palme d’Or, care va fi decernată sâmbătă. “Este absolut firesc şi uman să speri că vei câştiga un premiu”, mărturiseşte regizorul.
