România este, din nou, în mijlocul unei „crize bugetare”. Cel puțin la nivel declarativ. Se vorbește despre lipsa banilor pentru pensii și salarii, se invocă nevoia urgentă de măsuri dure, se solicită intervenția CSAT. Și totuși, datele oficiale spun altceva. În lipsa unor rectificări bugetare, în lipsa unei deteriorări semnificative a indicatorilor macroeconomici, trebuie să ne întrebăm: este această criză reală sau doar un instrument politic?
Criza bugetară din 2025
1. Bugetul aprobat în februarie 2025 prevedea un deficit de 7%. Unde este criza?
Bugetul a fost votat de actuala coaliție de guvernare în luna februarie. Aceleași partide au garantat public că este un buget realist, construit fără exagerări. Până la această dată, nu există o rectificare bugetară legală care să infirme acel cadru. Execuția bugetară pe primele patru luni nu indică niciun derapaj major, iar legea nu permite rectificări înainte de jumătatea anului. Pe ce bază se vorbește, deci, despre „gaură bugetară”?
În analiza publicată recent, Comisia Europeană atrage atenția asupra unei singure abateri: creșterea cheltuielilor peste nivelul angajat de guvern. Nimic despre venituri sau colectare. Mai mult, Comisia a aprobat, în ianuarie 2025, un plan de corecție fiscală pe 7 ani, care este în vigoare. A trecut doar un trimestru. Nu există nicio bază pentru a justifica un viraj brusc către austeritate fiscală sau noi poveri fiscale pentru contribuabili.
3. Piețele nu reflectă o criză bugetară autentică
Cursul valutar și dobânzile au revenit la niveluri comparabile cu cele din ultimii ani. Agențiile de rating au tolerat trei ani de derapaje bugetare consecutive și abia anul acesta au ajustat perspectiva la negativ. România are încă un rating de investiții — ceea ce înseamnă, tehnic, că este considerată finanțabilă de către marile instituții.
Este posibil ca unele intervenții în piața monetară să fi cosmetizat temporar riscurile, pentru ca România să pară mai stabilă decât este în realitate. Dar această iluzie, dacă există, este responsabilitatea piețelor, nu un argument pentru panică internă.
Cert este că piețele financiare continuă să funcționeze: băncile, dar și cetățenii, continuă să finanțeze deficitul bugetar – exact cum au făcut-o și în 2024. Dacă am fi în pragul unei crize autentice, aceste semnale ar fi fost primele care să se deterioreze.
4. Ministerul Finanțelor transmite mesaje contradictorii
Cu doar câteva săptămâni în urmă, Ministerul Finanțelor anunța venituri solide și susținea că România își menține ținta de deficit de 7% din PIB. Acum, brusc, transmite mesaje alarmiste: nu sunt bani pentru pensii și salarii, nu se mai împrumută pe piețele internaționale până la un nou guvern. Această schimbare bruscă de discurs pare mai degrabă o tentativă de a induce panică decât un semnal autentic de criză.
Concluzie
Această criză bugetară pare a fi o criză de credibilitate, nu una fiscală. Dacă există cu adevărat o criză, atunci guvernul a mințit la începutul anului când a aprobat bugetul. Dacă nu există, atunci avem de-a face cu o manipulare periculoasă, menită să justifice măsuri fiscale agresive și intervenții neconstituționale.
Un guvern responsabil ar fi așteptat șase luni de execuție bugetară, ar fi analizat evoluțiile macroeconomice și doar apoi ar fi propus măsuri. Orice altceva este un pretext politic, o strategie de supraviețuire prin inducerea fricii.
Până la eventuale restrângeri de drepturi economice sau fiscale, haideți să cerem transparență: cum s-a construit bugetul pentru 2025 și ce arată execuția reală? Adevărul e simplu. Guvernul actual a eșuat. Iar pentru credibilitate și stabilitate, trebuie să plece.
P.S. Președintele Dan ar trebui să desființeze Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe (CEISD) — o relicvă comunistă, fără rost într-o economie care aspiră la capital și transparență.
