România se află la o răscruce critică. Decizia recentă a Biroului Electoral Central de a-l exclude pe liderul de extremă dreapta Călin Georgescu de la alegerile prezidențiale din 2025, după ce alegerile din noiembrie 2024 au fost anulate din cauza acuzațiilor de ingerință străină, nu este doar o criză politică internă. Este un test de rezistență pentru instituțiile democratice, nu doar din România, ci și din întreaga Europă.
Aceste evoluții nu privesc doar viitorul unei țări, ci ridică semne de întrebare cu privire la în ce măsură democrația de pe continentul nostru este capabilă să se apere împotriva ascensiunii populismului de extremă dreaptă. România, o țară cu un istoric de crize politice, se confruntă cu un risc care depășește granițele sale naționale, afectând stabilitatea europeană și echilibrele geopolitice.
Georgescu, fost demnitar ONU și fondator al partidului de extremă dreapta Renașterea Națională în 2022, a obținut 23% din voturi în primul tur al alegerilor din noiembrie trecut. El a avut un impact deosebit de puternic în rândul tinerilor alegători, în mediul rural și în rândul muncitorilor, precum și al cetățenilor care se simt înstrăinați de sistemul politic. Retorica sa s-a concentrat pe „recuperarea suveranității naționale” și respingerea „impunerilor europene”, folosind sloganuri precum „România pentru români” și „Independența față de Bruxelles”.
Partidul său a crescut rapid, atrăgând cetățenii care se simt dezamăgiți de sistemul politic și de inegalitățile economice. Strategia lui Georgescu s-a bazat pe o campanie intensă pe social media, unde a promovat o narațiune a renașterii naționaliste și a autosuficienței economice, vizând în principal alegătorii tineri și categoriile sociale ale muncitorilor și agriculturilor.
În urma dezvăluirilor de ingerință străină, Curtea Constituțională a României a anulat rezultatele alegerilor, invocând încălcări grave ale procesului democratic. Biroul Electoral Central i-a interzis pe Georgescu să participe la alegerile repetate din luna mai, decizie care a stârnit reacții puternice. Mii de susținători ai săi au ieșit pe străzile Bucureștiului, protestând împotriva a ceea ce ei au numit „represiune politică” și „încălcarea mandatului popular”.
Protestele au escaladat în ciocniri, după ce grupuri de protestatari au încercat să ia cu asalt sediul biroului electoral, ducând la ciocniri cu forțele de securitate. Aceste evenimente au evidențiat polarizarea politică profundă dominantă în România, pe măsură ce un segment în creștere al populației apelează la opțiuni radicale, punând sub semnul întrebării legitimitatea instituțiilor democratice.
Ceea ce se întâmplă în România reflectă o problemă mult mai mare: democrația în Europa nu este un dat. Se află sub o provocare constantă, deoarece populiștii și forțele externe exploatează nemulțumirea socială și slăbiciunile instituționale în avantajul lor.
În timp ce UE și NATO susțin eforturile guvernului român de a păstra democrația, reacția SUA a fost frapantă. Vicepreședintele SUA, J.D. Vance, a numit excluderea lui Georgescu drept o „lovitură adusă democrației”, în timp ce Elon Musk a promovat afirmații false de persecuție politică, alimentând teoria unei conspirații a elitelor occidentale împotriva liderilor naționaliști. Faptul că aceste narațiuni merg pe aceeași linie cu poziția Kremlinului ridică întrebări cu privire la echilibrele geopolitice în schimbare.
România, ca țară cheie pe flancul estic al NATO și partener important al UE, joacă un rol crucial în limitarea influenței Rusiei. Dacă democrația sa este destabilizată, consecințele vor fi de anvergură, slăbind securitatea europeană și sprijinul pentru Ucraina. Criza României face parte dintr-o dinamică mai largă din Europa în care extrema-dreapta exploatează inegalitățile sociale și incertitudinea geopolitică pentru a-și consolida poziția. România, care până de curând se afla la marginea acestui trend, pare să urmeze acum același drum.
Pericolul real nu se limitează la posibilitatea reapariției lui Georgescu pe scena politică, ci la precedentul care se creează: cât de ușor poate fi erodată democrația atunci când liderii populiști valorifică frica, nemulțumirea și dezinformarea? Dacă România nu reușește să stopeze ascensiunea populismului, va transmite mesajul că democrația poate fi erodată prin dezinformare, manipulare politică și mobilizare populistă. Exemplul românesc ar putea acționa ca un catalizator pentru întărirea forțelor autoritare și extremiste de pe tot continentul.
Pe măsură ce se apropie alegerile repetate, România se confruntă cu provocarea de a restabili încrederea în procesul democratic. Guvernul încearcă să reunească forțele pro-europene, formând un front unit împotriva extremei drepte. Influența lui Georgescu rămâne însă puternică, reflectând dezbinarea care caracterizează peisajul politic al țării.
Criza din România este un avertisment: prăbușirea democrației nu vine întotdeauna printr-o lovitură de stat răsunătoare, ci adesea printr-o erodare treptată a instituțiilor, subminarea încrederii cetățenilor și normalizarea autoritarismului. În epoca dezinformării în masă și a întăririi populismului, apărarea valorilor democratice necesită o vigilență constantă. Ceea ce este în joc nu este doar România, ci însăși rezistența democrației europene în fața unei noi realități geopolitice.
Articol de Vera Tika, colaborator științific al Centrului de Cercetare Politică de la Universitatea de Ştiințe Politice și Sociale din Atena și expertă în radicalizarea de extremă dreapta.
Sursa: Tovima.gr, în traducerea Rador Radio România
