Recep Tayyip Erdogan a fost liderul puternic al țării în ultimii 22 de ani și nu ezită să-și folosească puterea împotriva adversarilor săi politici. Pe 18 martie, diploma universitară a lui Ekrem İmamoğlu a fost brusc revocată din cauza unui detaliu administrativ. A fost o încercare de lovitură politică, deoarece candidații la președinție trebuie să aibă o diplomă universitară conform legii turce. Această mișcare a stârnit imediat reacții și acuzații că Erdogan ar încerca să suprime opoziția. Ulterior, în dimineața zilei de 19 martie, casa lui Imamoglu a fost înconjurată și acesta a fost arestat sub acuzația de corupție și legături cu terorismul, cu câteva zile înainte de nominalizarea sa ca candidat al CHP la președinția Turciei. Alegerile prezidențiale sunt programate să aibă loc în 2028, deși alegerile ar putea fi organizate mai devreme.
Pe 23 martie, Imamoglu a declarat din închisoare: „Am fost închis pe baza unor zvonuri vagi de la o mână de așa-ziși „martori confidențiali”. Nu există nicio condamnare împotriva mea. Sunt deținut politic”.
Se pare că mulți turci au fost de acord. Mitinguri de protest au izbucnit imediat după arestarea lui Imamoglu. În ciuda unei interdicții guvernamentale, protestele au ajuns la cele mai mari din Turcia în peste un deceniu, cu estimări variind de la sute de mii la peste jumătate de milion de protestatari, în cel puțin 55 din cele 81 de provincii ale Turciei. Protestatarii au fost întâmpinați cu represiuni violente. Peste 1.400 de persoane au fost arestate, inclusiv jurnalişti. Multe instituții de presă au fost amendate pentru că au acoperit protestele. Cu toate acestea, milioane de oameni au venit să voteze pentru Imamoglu ca candidat la președinția CHP. Scena a fost pregătită pentru o nouă confruntare politică: opoziția nu se dă înapoi, nici Erdogan și Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), neootoman, religios conservator.
Pentru a înțelege mai bine nemulțumirea și neîncrederea poporului turc, trebuie remarcat faptul că inflația merge la un insuportabil 38,10% anual, facând viața de zi cu zi mai scumpă pentru cetățenii turci și stimulând cererea pentru cineva cu perspective noi de a prelua puterea.
Tulburările politice s-au revărsat rapid în economie. Indicele MSCI Turcia a scăzut cu 20,9%, semnalând reacția puternică a pieței la creșterea volatilității. CDS a urcat la 324 de puncte de bază (+30%), semnalând o escaladare a riscurilor și costuri mai mari de îndatorare. Lira turcească s-a depreciat în continuare, scăzând cu până la 12% imediat după arestarea lui Imamoglu, chiar dacă Banca Centrală a Turciei a cheltuit 12 miliarde de euro pe monedă. dolari în rezerve valutare pentru a salva lira, după ce aceasta a scăzut la un nivel record. În plus, banca centrală a ridicat ratele dobânzilor la 46% de la 42%.
În ciuda eforturilor Băncii Centrale de a atrage investiții străine directe, evoluțiile politice recente au zdruncinat încă o dată încrederea investitorilor. Un articol Bloomberg descrie cum, în timpul unei întâlniri cu un economist turc din 19 martie, unde se așteptau la vești bune, investitorii de pe Wall Street au văzut pe telefoanele lor mobile notificări în timp real de pe site-urile de știri care raportau că bursa turcă a înregistrat cea mai mare scădere zilnică din 2013, subminând încrederea publicului în stabilitatea țării în 30 de minute.
Investitorii care caută investiții pe termen lung, cum ar fi energia, sunt interesați de statul de drept, buna guvernare, transparență și stabilitate care le va asigura o rentabilitate a capitalului lor. Turcia din ce în ce mai autoritară nu are toate aceste elemente. Tulburările recente au arătat încă o dată că nu există nicio garanție că Erdogan va urma „politici raționale”. Dimpotrivă, pare dispus să sacrifice stabilitatea politică și fiscală pe altarul ambițiilor sale de a rămâne la putere cu orice preț. Erdogan își declară angajamentul față de politici economice prietenoase cu investitorii. Dar paguba poate să fi fost făcută și va costa Turcia zeci de miliarde de dolari.
Turcia nu este bogată în petrol și gaze naturale, așa că a apelat la sursele de energie regenerabilă ca strategie cheie pentru a-și reduce dependența de importurile costisitoare de energie. Energia fiind o investiție pe termen lung în infrastructură, cei care doresc să investească în energie eoliană, solară și hidroelectrică în Turcia ar putea să nu se grăbească să ia o decizie, Ankara a anunțat că va investi 20 de miliarde dolari în energie regenerabilă și infrastructură până în 2030. Prin crearea unui mediu ostil pentru investițiile străine, Erdogan ar putea pune în pericol obiectivele de dezvoltare pe termen lung ale țării și ar putea dăuna perspectivelor Turciei de independență energetică.
Un mediu economic mai instabil poate afecta, de asemenea, rolul Turciei ca centru de tranzit energetic. Ca parte integrantă a conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan, precum și a drumului de dezvoltare a Irakului, Turcia a jucat istoric un rol crucial în transportul hidrocarburilor între Orientul Mijlociu și Europa. În timp ce Europa caută rute de tranzit în afara Rusiei, proiecte precum conducta EastMed, care se bazează parțial pe acordul Turciei, ar putea fi puse în pericol pe fondul întârzierilor actuale. În timp ce președintele Trump continuă să se desprindă de Europa și „aprinde” conflicte și evoluții imprevizibile în relațiile SUA-UE, Turcia, ca „rută de transport” pentru resursele energetice, prezintă un risc mai mare, fapt cu un impact clar asupra securității energetice europene.
Răspunsul lent al Occidentului la recentele tulburări din Turcia evidențiază modul în care și cât de repede este afectat comportamentul statelor de schimbările geopolitice și de incertitudine. Locația geografică și importanța strategică a Turciei limitează critica la adresa regresului său democratic. În SUA, președintele Trump nici măcar nu a condamnat acțiunile lui Erdogan. UE are nevoie de Turcia pentru noile sale strategii comune de apărare, deoarece are a doua cea mai mare armată din NATO după SUA și pentru a menține sub control fluxurile migratorii. Multe state pot acorda prioritate relației lor bune cu Ankara, dar investitorii nu au o astfel de obligație.
Evenimentele din Turcia sunt în concordanță cu climatul general din lume în 2025: incertitudine geopolitică și regresie democratică. Cea mai recentă represiune politică din Turcia este un exemplu pentru ambele. În timp ce țara începuse să-și restabilească credibilitatea economică, acest regres are consecințe economice semnificative care amenință potențialul de dezvoltare al Turciei și aprovizionarea cu energie a Europei. Erdogan, principalul partener comercial al Europei, se numără printre factorii care
intensifică riscul politic, condiție care va împovăra cu siguranță perspectivele de consolidare a securității energetice a continentului.
