India și China au încheiat luna trecută un acord de frontieră care prevede reluarea patrulelor în Ladakh și dezangajarea trupelor care refac pozițiile în locațiile pre-criză. Acordul a deschis probabil calea pentru întâlnirea din 23 octombrie dintre prim-ministrul indian Narendra Modi și președintele chinez Xi Jinping – o premieră de la conflictul din Ladakh din 2020 – în marja summitului BRICS din Rusia. Ei s-au angajat să consolideze comunicarea și cooperarea.
Aceste evoluții oferă o șansă de progres în relații. New Delhi a insistat de mult timp că relația nu se poate îmbunătăți până când tensiunile de la graniță nu se atenuează; acea condiție prealabilă a fost acum îndeplinită. Cele două părți pot de asemenea să folosi dezghețul pentru a profita mai mult de domeniile de cooperare existente. Legăturile comerciale au rămas solide, în ciuda tensiunilor profunde, iar bunăvoința declanșată de acordul de frontieră ar putea debloca mai multe investiții chineze în India. New Delhi și Beijingul lucrează împreună în multe forumuri globale, de la BRICS, la Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură. Ele împărtășesc multe interese comune, de la combaterea terorismului și promovarea multilateralismului, până la îmbrățișarea modelelor economice non-occidentale – și respingerea a ceea ce consideră ca fiind o cruciadă morală a SUA în întreaga lume.
O destindere de durată între cei doi giganți asiatici ar avea consecințe de amploare, inclusiv pentru parteneriatul strategic al Washingtonului cu New Delhi, care este alimentat de obiectivul comun de a contracara puterea chineză. Dar ar putea servi și ca protecție împotriva impredictibilității președintelui ales Donald Trump, în cazul în care acesta ar decide să renunțe la abordarea sa dură față de Beijing și să caute propria sa apropiere de Xi – un lider pe care Trump l-a lăudat adesea, inclusiv luna trecută.
Cu toate acestea, semnificația dezghețului nu trebuie exagerată. Asta, pentru că relațiile dintre India și China sunt încă profund tensionate și probabil vor rămâne așa în viitorul previzibil.
Acordul pentru Ladakh, de exemplu, nu face nimic pentru a rezolva o dispută mai mare de la granița dintre India și China. Țările împart o graniță mare, din care 50000 de mile pătrate sunt disputate — o zonă egală cu suprafața Greciei. În plus, neîncrederea între trupele de frontieră rămâne ridicată; amintirile traumatizante ale ciocnirii din Ladakh – când soldații indieni au fost bătuți până la moarte cu vergele de fier și aruncați în râurile înghețate – încă irită spiritele.
Tensiunile sunt mari și în alte părți. Proiectul mamut de infrastructură al Inițiativei Chineze Centura și Drumul, pe care New Delhi îl respinge categoric pentru că străbate teritoriul revendicat de indieni, rămâne un punct de conflict. India este îngrijorată de asemenea de proiecția puterii navale a Beijingului în Oceanul Indian, care se întinde spre est pe o arie mare de la o bază navală chineză din Djibouti, până la ceea ce New Delhi crede că sunt nave de spionaj chineze care operează în apropierea Mării Andaman, unde India are teritorii insulare. Mai aproape de casă, India este îngrijorată de riscurile de supraveghere prezentate de tehnologiile chineze în India.
Mai mult, India și China au legături strânse de securitate fiecare cu principalul rival al celeilalte. Datorită unei serii de acorduri fundamentale de apărare, armatele indiană și americană cooperează la niveluri fără precedent și intensifică vânzările de arme și transferurile de tehnologie. India a evoluat acum într-un furnizor net de securitate pentru SUA, oferind Washingtonului echipament militar și ajutându-și aliații să contracareze provocările chineze. SUA au furnizat chiar informații către New Delhi în momente critice. La rândul său, Beijingul continuă să-și urmărească alianța de securitate de lungă durată cu Islamabadul. Oferă ajutor militar semnificativ Pakistanului, inclusiv echipamente pentru rachete balistice (ceea ce a atras o serie de sancțiuni recente ale SUA).
Între timp, India și China au de asemenea diferențe profunde în privința problemelor de bază. Beijingul respinge multe politici indiene în Kashmir, regiunea disputată care a provocat mai multe războaie India-Pakistan. India consolidează legăturile cu Taiwanul, pe care Beijingul îl consideră o provincie renegată a Chinei. Dalai Lama – liderul exilat al Tibetului, pe care Beijingul îl consideră un separatist periculos – are sediul de mult în India. India și China sunt de asemenea fiecare parte a forumurilor globale rivale: India participă la acordul Quad în Indo-Pacific, în timp ce China conduce BRI.
Cu toate acestea, relațiile bilaterale ar trebui să continue să se îmbunătățească. Discuțiile continue la graniță – care au avut loc în mod regulat de la criza din Ladakh – pentru a aborda alte puncte fierbinți și pentru a reafirma angajamentele reciproce față de protocoale de lungă durată care interzic descărcarea armelor de foc, ar putea ajuta la evitarea viitoarelor escaladări. Următoarea oportunitate de dialog la nivel înalt ar putea veni luna aceasta, dacă Modi și Xi vor participa la summitul liderilor G20 din Brazilia.
Cea mai bună speranță pentru legături mai strânse constă în parteneriatul lor economic solid (China a fost primul partener comercial al Indiei anul trecut). Consilierul economic șef al Indiei pledează pentru mai multe ISD (investiții străine directe) din China, care ar putea accelera planurile pe termen lung ale Beijingului de a investi în industriile indiene de top. Și China, cu recentele sale eșecuri economice, va beneficia de pe urma angajamentului sporit cu economia majoră cu cea mai rapidă creștere din lume.
Revenirea lui Trump ar putea stimula de asemenea mai multă cordialitate în afaceri între India și China, dacă teama lor colectivă de tarifele americane le va determina să-și creeze mai mult spațiu comercial.
În cele din urmă, relațiile vor fi uneori de cooperare, în special în ce privește economia, dar vor rămâne competitive – și, eventual, uneori chiar în confruntare. Totuși, chiar și un modest dezgheț India-China este un lucru bun. Lumea este în flăcări și nu își poate permite încă o criză, cu atât mai puțin un conflict.
Articol de Michael Kugelman, director la South Asia Institute din cadrul Wilson Center, publicat de Time.com, în traducerea Rador Radio România
