Uniunea Europeană, care pare la prima vedere o victimă sigură în războiul tarifelor cu SUA, are o adevărată „bazooka comercială” în mână, scrie Politico.
Primul mesaj transmis de UE către Trump este „vrem să negociem”. Europenii au pus pe masă o schemă tarifară de taxe zero pentru bunurile industriale, care acoperă, printre altele, mașini, medicamente, produse chimice, materiale plastice și unelte.
Pe de altă parte, UE dorește să creeze impresia că negociază dintr-o poziție de forță, unii oficiali aducând în discuție „bazooka comercială” reprezentată de Instrumentul Anti-Coerciție (ACI), o „opțiune nucleară” care ar da putere executivului UE să lovească industriile de servicii din SUA, cum ar fi cele tehnologice și bancare.
Tarifele lui Trump – care ar afecta exporturile UE în valoare de 380 de miliarde de euro – sunt exact genul de agresiune economică pe care UE l-a avut în vedere când a conceput acest instrument.
Problema cu folosirea acestei „opțiuni nucleare” este faptul că cele 27 de națiuni ale UE au viziuni diferite în ceea ce privește activarea acestui instrument, arată sursa citată.
Deocamdată, se pare că există consens pe o primă fază a replicii europene la tarifele lui Donald Trump. Blocul european ar impune o taxă de 25% pe o gamă largă de importuri din SUA, inclusiv soia, porumb dulce, orez, migdale, suc de portocale, merișoare, tutun, fier, oțel, aluminiu, anumite bărci și vehicule, textile și anumite haine și diverse tipuri de machiaj.
Suma totală a exporturilor americane afectate ar fi de 22,1 miliarde de euro, cifră obținută pe baza importurilor UE din 2024, potrivit cifrelor publice Eurostat.
Țări precum Franța, Germania și Spania au făcut apeluri ca UE să trimită un răspuns puternic și rapid de represalii, dar țări precum Italia, Irlanda, Grecia, România și Ungaria se opun escaladării. Irlanda și Italia – ale căror sectoare farmaceutice și vitivinicole se află în ochiul furtunii tarifare – au fost mai precaute cu privire la escaladarea tensiunilor comerciale cu Trump.
Conform unei surse Politico, majoritatea statelor membre au spus că sunt în favoarea contramăsurilor „dacă suntem forțați”. Aproximativ 20% dintre țări au cerut executivului UE să folosească toate instrumentele pe care le are la dispoziție, inclusiv „varianta nucleară”.
Restul statelor membre susțin în mare parte strategia de întârziere a Comisiei și pregătesc măsuri, oferind în același timp concesii pentru a negocia ridicarea tarifelor.
„Adevărul” a discutat cu economistul Radu Nechita, conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai, despre motivul pentru care unele țări precum Germania și Franța vor un răspuns dur, care să cuprindă inclusiv așa-zisa „opțiune nucleară”, iar altele, precum România nu vor o escaladare.
„O economie relativ mică are puține posibilități de a organiza redistribuiri între sectoare. Pe noi orice poate să ne dea peste cap. O economie bogată își permite să adopte politici mai stupide și care să fie adoptate pentru o mai mare perioadă de timp decât o economie săracă. Deci ei își permit să facă niște chestii pe care noi nu ni le permitem”, a susținut economistul.
El a admirat mereu strategia adoptată de Singapore: „Dacă vă uitați la codul comercial din Singapore, veți vedea că sunt vreo 400 sau 500 de pagini de produse în dreptul cărora, la capitolul taxare este 0. Fiind o economie mică, un fel de oraș-stat, Singapore nu poate să-și permită subvenționarea, de exemplu, a producătorilor de orez, cum o face Japonia. Japonezii își permit să-și subvenționeze producătorii de orez. Japonezii exportă suficient de multe produse încât să poată lua câte puțin de la multe firme, ca să dea la puținii agricultori care sunt acolo”.
Strategia adoptată în Singapore încă din anii 60 a fost „nicio taxă vamală”.
Nechita este de părere că poziționarea României, de a nu fi în favoarea escaladării, războiului tarifar este una corectă. „Cu toate că România nu poate decide de una singură pentru că taxele vamale sunt decise la nivelul Uniunii Europe, ideea de a escalada războiul tarifar și de a mări cu taxele vamale nu este o strategie rezonabilă din punct de vedere economic.”
Cu toate acestea, economistul arată că această strategie propusă de state precum Franța și Germania, care cer măsuri drastice, poate fi un mijloc de negociere: „Adică, având în vedere că există ignoranță economică și la noi și la ei, eu pot să ameninț, la fel ca în filme când vine cineva cu o bombă falsă sau cu un pistol de jucărie.”
Nechita susține că această strategie are la bază profilul psihologic și de negociator al lui Trump, căruia i s-ar răspunde astfel cu aceeași monedă.
„Iar ideea de a taxa serviciile tehnologice și bancare este o modalitate prin care decidenții europeni încearcă, probabil, să-i amenințe pe acești guru ai tehnologiei care au interes să vină și să-și desfacă serviciile pe o piață bogată, cum este cea a Uniunii Europene. Consumatorii europeni sunt luați o statici de autoritățile de la Bruxelles, care transmit SUA că dacă continuă să-și executate propriii consumatori, și Europa va face același lucru, dar în acest proces vor suferi și donatorii campaniei lui Trump sau prietenii lui Trump sau anumite sectoare în care dominația americană este evidentă”, explică economistul. El a precizat că deficitul comercial pe care l-au calculat economiștii lui Trump nu a luat în considerare și industria serviciilor, în care Europa înregistrează deficit comercial față de SUA.
El înțelege o astfel de măsură ca un mijloc de negociere, însă consideră că transpunerea în realitate ar fi o greșeală.
„Nu contează ce cred eu despre o astfel de politică, ci contează ce cred decidenții americani. Dacă ei cred că e posibil ca această politică să fie transpusă în practică de Uniunea Europeană și îi va afecta într-o proporție semnificativă, atunci poate că vor schimba strategia.”
Nechita a reiterat faptul că strategia de creștere a taxelor vamale este una păguboasă: „Puține lucruri atrag consensul în rândul economiștilor mai mult decât ideea că taxele vamale și blocarea schimburilor transfrontaliere reprezintă o strategie păguboasă care sărăcește pe toată lumea”.
Economistul susține că taxele vamale sunt plătite, în ultimă instanță, de consumatorii din țara care le introduce sau care le mărește. Rezultatul taxelor vamale este că se transferă resurse de la consumatorii interni către producătorii interni.
Nechita este de părere că o recesiune „este aproape sigură. Deci incertitudinea fabricată de deciziile și de fluturatul taxelor vamale absolut colosale care ar fi în măsură să destructureze complet comerțul internațional și deci economia mondială s-au reflectat deja în perspectivele de profit ale firmelor.”
Prăbușirile de pe mai multe piețe bursiere, scăderile, mai mult sau mai puțin corectate ulterior, arată, în primul rând, volatilitatea piețelor, arată acesta.
„În momentul în care scade bursa acest lucru afectează întreaga economie. Aud pe unii care spun că foarte puțini au acțiuni pe bursă, deci nu e așa dramatic. E greșită abordarea. S-ar putea să aibă mai mulți acțiuni deținute în mod indirect prin fondul lor de pensii. Unii sunt acționari prin ce au ei la pilonul 2 de pensii. Fiecare este într-o oarecare măsură acționar și bursa, chiar dacă nu este ceva ce să mă afecteze direct, chiar dacă n-aș avea deloc acțiuni, este un termometru. Arată cum percep viitorul oamenii care din asta trăiesc, care sunt dispuși să-și riște banii proprii? Valoarea unei acțiuni depinde de valoare actualizată a profiturilor viitoare”, explică economistul.
Dacă oamenii anticipează mai puține profituri în viitor, acțiunile scad. „Când bursa scade înseamnă că oamenii sunt mai puțini optimiști decât au fost ieri. Sigur, ieri poate erau prea optimiști și poate fi o corecție necesară. Dar în momentul în care anunțăm creșterea taxelor vamale și bursele se prăbușesc, este clar că întreprinzătorii, investitorii își dau seama că aceste taxe vamale sunt o veste proastă pentru profiturile lor potențiale, iar firmele care nu fac profituri și au pierderi ajung să fie închise, sunt mai puțin generoase cu salariile și pot să dispară de pe piață și ne trezim că suntem șomeri.”
Când scade bursa nu este o veste bună nici pentru salariați, concluzionează Nechita.
Totuși, el precizează că suntem totuși în prima parte a „războiului”, când încă se flutură amenințarea unor politici păguboase.
Economistul spune că există încă speranța că aceste operațiuni să ducă la o situație pozitivă: anume, un schimb liber la nivel mondial.
„Dacă acest lucru se va întâmpla și are loc o cascadă de acorduri de liber schimb, și taxe vamale 0 la nivel mondial, ar putea ca toate aceste corecții în jos de pe bursă să se dovedească a fi excesive, nejustificate”, arată el.
Chiar și într-un astfel de scenariu, aceste acțiuni ale lui Trump vor lăsa urme importante.
„Oamenii au văzut că SUA – care a fost partizanul liberului schimb încă după al doilea război mondial, a fost hegemonul care a împins lumea către liberul schimb și a fost motorul liberalizării schimburilor internaționale – de pe azi pe mâine, amenință cu creșteri de taxe, o anumită doză de incertitudine va rămâne în continuare. Chiar dacă izbucnește liberul schimb la nivel mondial… va fi mereu o voce care o să ne spună, „dar dacă mâine mai cere ceva sau se răzgândește?” – susține economistul.
Chiar dacă se va dovedi doar o strategie de negociere din partea lui Trump, jucătorii importanți nu vor uita acest lucru și aversiunea față de risc va rămâne.
