Președintele SUA a repetat ulterior elemente ale propunerii pe rețelele de socializare, spunând că Gaza va fi „predată” SUA de către Israel, conform planului său.
Casa Albă a făcut o mișcare pentru a clarifica că strămutarea palestinienilor va fi temporară, în timp ce secretarul de stat Marco Rubio a descris-o drept un aranjament „interimar”.
Dar propunerea a continuat să atragă condamnări, inclusiv din Orientul Mijlociu, aliați apropiați ai SUA și Națiunile Unite – iar unii analiști și-au exprimat temerile că comentariile lui Trump ar putea destabiliza încetarea focului între Hamas și Israel.
Între timp, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că ideea „merită să i se acorde atenție”.
Ea vine pe fondul întrebărilor în curs despre viitorul post-conflict al Gazei, unde ONU estimează că aproximativ două treimi din clădiri au fost distruse sau avariate după 15 luni de lupte.
Propunerea vagă a lui Trump ar putea semnala cea mai mare schimbare a politicii SUA cu privire la Orientul Mijlociu din ultimele decenii, stricând consensul internațional larg răspândit cu privire la necesitatea ca un stat palestinian – care să cuprindă Gaza și Cisiordania ocupată – să existe alături de Israel.
Dacă Donald Trump are dreptate în privința unui lucru, este că decenii de diplomație americană asupra Israelului și a palestinienilor nu au reușit să rezolve conflictul.
Propunerile de pace și președinții au venit și au plecat, dar problemele s-au agravat. Atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023 și războiul din Gaza pe care l-a declanșat au fost rezultatele oribile.
Trump și-a câștigat milioane ca dezvoltator imobiliar și, cu pălăria aceea pe cap, a făcut o observație perfect valabilă: dacă Gaza va fi reconstruită, de la zero în unele locuri, nu are sens ca sute de mii de civili să se adăpostească în dărâmături.
Sarcina de a reconstrui Gaza va fi monumentală. Munițiile neexplodate și munții de resturi trebuie îndepărtate. Liniile de apă și electricitate trebuie reparate. Școlile, spitalele și magazinele trebuie reconstruite.
Reprezentantul lui Trump pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a spus că asta ar putea dura ani de zile – și cât timp va continua, palestinienii vor trebui să meargă undeva.
Cu toate acestea, în loc să exploreze modalități de a-i ține aproape de casă, aproape sigur în taberele din centrul și sudul Fâșiei Gaza, Trump spune că ar trebui încurajați să plece – definitiv.
Trump crede că, în absența lor, o „Riviera Orientului Mijlociu” idilic, deținută de americani, va răsări din cenușă, oferind mii de locuri de muncă, oportunități de investiții și, în cele din urmă, un loc pentru „oamenii lumii să trăiască”.
Chiar și pentru un președinte care și-a petrecut o mare parte din primul mandat schimbând politica SUA în Orientul Mijlociu – inclusiv mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim și recunoașterea suveranității israeliene asupra Înălțimilor Golan ocupate – aceasta a fost o propunere uluitoare.
În imaginația lor cea mai sălbatică, niciun președinte american nu s-a gândit vreodată că rezolvarea conflictului israelo-palestinian ar implica preluarea unei părți din teritoriul palestinian și evacuarea populației acestuia.
Pentru a fi clar, a face acest lucru prin forță ar fi o încălcare gravă a dreptului internațional.
Unii palestinieni ar alege probabil să părăsească Gaza și să-și refacă viața în altă parte. Din octombrie 2023, până la 150.000 au deja.
Dar alții nu pot sau nu vor, fie pentru că le lipsesc mijloacele financiare pentru a face acest lucru, fie pentru că atașamentul lor față de Gaza – o parte din pământul pe care îl numesc Palestina – este pur și simplu prea puternic.
Mulți locuitori din Gaza sunt descendenți ai unor oameni care au fugit sau au fost alungați din casele lor în 1948, în timpul creării statului Israel – o perioadă pe care palestinienii o numesc Nakba, cuvântul arab pentru catastrofă.
Gândul la o altă catastrofăl va fi prea dureros pentru mulți și se vor agăța de viețile lor reduse în ceea ce rămâne din Gaza cu o hotărâre aprigă.
Pentru palestinienii care visează la un stat propriu, alături de Israel, pierderea unei părți a acestuia se va simți ca o amputare.
Gaza a fost separată fizic de Cisiordania din 1948. Rundele anterioare de negocieri, precum și „Viziunea pentru pace” a lui Trump din 2020, au inclus planuri pentru tuneluri sau căi ferate care ar putea lega cele două.
Acum, Trump le spune, practic, palestinienilor să renunțe la Gaza odată pentru totdeauna.
Deși nu pare să susțină deportarea forțată a civililor – ceea ce este împotriva dreptului internațional – Trump îi încurajează în mod clar pe palestinieni să plece.
Oficialii palestinieni au acuzat deja Israelul că blochează aprovizionarea cu zeci de mii de rulote, care ar putea ajuta populația din Gaza să rămână în zonele mai puțin deteriorate ale teritoriului, în timp ce reconstrucția are loc în altă parte.
Țările arabe despre care Trump spune că ar trebui să accepte până la 1,8 milioane de refugiați din Gaza, în principal Egipt și Iordania, și-au exprimat indignarea.
Ambii au destule probleme proprii fără această povară suplimentară.
Gaza a fost ocupată de Egipt timp de 19 ani înainte de a fi capturată de Israel în Războiul de șase zile din 1967.
Este încă considerat ocupat de Israel în conformitate cu dreptul internațional, pe care Israelul îl contestă. Se spune că ocupația s-a încheiat în 2005, când a demontat unilateral așezările evreiești și și-a retras armata.
Aproximativ trei sferturi dintre membrii ONU recunosc Gaza ca parte a unui stat suveran al Palestinei, deși SUA nu.
Despărțit de lumea exterioară de garduri și de o blocada maritimă israeliană, nu s-a simțit niciodată ca un loc cu adevărat independent.
Nimic și nimeni nu se mută înăuntru sau ieși fără permisiunea Israelului, iar un aeroport internațional – deschis în 1998, în mijlocul unei fulgi mari, a fost distrus de Israel în 2001, în timpul celei de-a doua revolte palestiniene.
Israelul și Egiptul au impus o blocada asupra Gazei, invocând motive de securitate, după ce Hamas a câștigat alegerile palestiniene în 2006 și și-a alungat rivalii de pe teritoriu după lupte intense în anul următor.
Cu mult înainte de ultimul război, palestinienii au ajuns să considere Gaza ca o închisoare deschisă.
Este de la sine înțeles că SUA nu are nicio pretenție legală asupra teritoriului și nu este deloc clar cum intenționează Trump să impună dominația americană.
Ca și în cazul afirmațiilor sale optimiste cu privire la controlul SUA asupra Groenlandei sau a Canalului Panama, nu este încă clar dacă Trump vrea cu adevărat la asta sau dacă comentariile reprezintă o poziție de negociere de deschidere, ciudată, înaintea unui set de negocieri neplăcute privind viitorul Gazei.
Au fost discutate diferite planuri pentru guvernarea postbelică a Gazei.
În decembrie, cele două facțiuni principale palestiniene, Hamas și Fatah, au convenit să formeze un comitet mixt care să-i supravegheze administrația – un acord care până acum a ajuns la nimic.
Alteori, discuțiile s-au concentrat pe crearea unei forțe internaționale de menținere a păcii, formată eventual din trupe din țări arabe.
Luna trecută, Reuters a raportat că Emiratele Arabe Unite, SUA și Israelul au discutat despre formarea unei administrații temporare în Gaza până când o Autoritate Palestiniană (AP) reformată, care deține deja controlul în anumite părți din Cisiordania, va fi gata să preia conducerea.
Cu toate acestea, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a insistat anterior public că AP nu va avea niciun rol de jucat în conducerea Gazei postbelice.
Într-un sens limitat, cizmele americane sunt deja pe teren. O firmă de securitate americană a angajat aproximativ 100 de foste forțe speciale americane pentru a gestiona un punct de control vital la sud de orașul Gaza și a controla vehiculele palestinienilor care se întorc în nord în căutarea de arme.
Personalul de securitate egiptean a fost, de asemenea, văzut la același punct de control.
Acestea ar putea fi primele semne tentative ale unei prezențe internaționale extinse – și posibil conduse de SUA – în Gaza.
Dar aceasta nu este o preluare de către SUA, ceva care ar necesita o intervenție militară la scară largă în Orientul Mijlociu – genul de lucruri pe care Trump le-a spus de mult alegătorilor pe care vrea să-l evite.
Negocierile privind faza a doua a încetării focului de două săptămâni dintre Israel și Hamas abia au început, dar este greu de înțeles cum vor ajuta remarcile-bombă ale lui Trump la promovarea lor.
Dacă Hamas consideră că produsul final al acestui proces este o Gaza depopulată – lipsită nu doar de Hamas, ci de toți palestinienii – poate concluziona că nu este nimic de discutat și să păstreze ostaticii rămași pe care i-a luat la 7 octombrie 2023.
Criticii lui Netanyahu l-au acuzat că caută scuze pentru a arunca în aer negocierile și a relua războiul. Ei sunt obligați să ajungă la concluzia că, cu aceste comentarii, Trump este un complice de bunăvoie.
Pe de altă parte, susținătorii de dreapta ai primului ministru israelian și-au exprimat satisfacția față de planul de preluare al SUA, reducând potențial riscul demisiilor din cabinet și făcând ca viitorul politic imediat al lui Netanyahu să pară mai asigurat.
În acest sens, Trump i-a oferit lui Netanyahu un stimulent puternic pentru a menține încetarea focului.
Întrebat dacă este de acord că SUA ar trebui să recunoască suveranitatea israeliană asupra Cisiordaniei ocupate, Trump a spus că încă nu a luat o poziție, dar că va avea de făcut un anunț în patru săptămâni.
Această remarcă a stârnit alarmă în rândul palestinienilor, pentru care un astfel de anunț ar fi inevitabil văzut ca un alt cui în sicriu pentru o soluție cu două state.
Recunoașterea legitimității așezărilor Israelului din Cisiordania ar fi o mișcare extrem de importantă. Majoritatea restului lumii le consideră ilegale conform dreptului internațional, deși Israelul contestă acest lucru.
În timpul rundelor anterioare de discuții de pace, negociatorii au recunoscut că Israelul va ajunge să păstreze blocuri mari de așezări ca parte a unui acord final, probabil în schimbul unor mici bucăți din teritoriul israelian.
În 2020, Trump a intermediat Acordurile Abraham, care au asigurat normalizarea istorică a relațiilor dintre Israel și două națiuni arabe, Emiratele Arabe Unite (EAU) și Bahrain.
Emiratele Arabe Unite au semnat acel acord prin înțelegerea că Israelul nu va anexa părți din Cisiordania – o înțelegere care poate fi acum în pericol.
