La nivel intern, edilul Capitalei poartă un bagaj administrativ nefast, chiar și o bună parte din votanții săi bucureșteni fiind conștienți de acestea neajunsuri în gestionarea problemelor orașului. În ultimii 4 ani, cel mai mare municipiu al României s-a confruntat cu cele mai grele provocări în domeniile traficului, termoficării, urbanismului și mediului. Circulația este preponderent blocată de șantiere abandonate, situația apei calde și căldurii este departe de a fi rezolvată, în ciuda promisiunilor din 2020, iar paralizarea construcțiilor a afectat grav contribuția marelui oraș la PIB-ul național. Cât privește calitatea aerului, aceasta suferă inclusiv din cauza abandonării parcurilor administrate de PMB. Iată doar câteva aspecte care pun sub semnul întrebării capacitatea lui Nicușor Dan de a crește, de la cele 350.000 de voturi obținute în vară, la peste 5,5 milioane, minimul necesar pentru Cotroceni.
O altă întrebare este legată de relația cu actualul președinte, Klaus Iohannis, a cărui susținere personală și asumată probabil că a contribuit, măcar la prima alegere a fondatorului USB/USR, de acum 4 ani. Astăzi, șeful Statului deține o cotă-record de neîncredere populară, probabil cea mai mică dintre toți predecesorii săi de după 1990. Or, jocurile politice de culise, presupuse de către presă, pot afecta legitimitatea unei candidaturi, mai ales în lumina rezultatelor la turul anulat al alegerilor. Dacă furia împotriva actualului președinte s-a manifestat prin trimiterea în finală a doi candidați „altfel”, nu este exclus ca o canalizare a frustrărilor populare legitime să reducă șansele de succes pentru Nicușor Dan.
În fine, o altă dimensiune importantă vizează situația geopolitică. O din ce în ce mai largă mișcare de tip patriotic se face resimțită în Europa, dar și peste Atlantic. Revenirea lui Donald Trump în fruntea SUA cu siguranță anunță o luptă cu rivalul său, George Soroș, a cărui ideologie privind destructurarea formulelor politice clasice este cunoscută și asumată. Mai mult, Klaus Iohannis o are în funcția de consilier prezidențial pe Sandra Pralong, considerată o apropiată a miliardarului Soroș, și care, în volumul său “De ce m-am întors în România?”, face o pledoarie pentru Nicușor Dan. Iar coincidența cel puține interesantă nu poate exclude dezbaterile despre finanțarea netransparentă a ONG-urilor întemeiate de Nicușor Dan, care s-au transformat în partide politice și au reușit să își impună oameni în diverse funcții.
Or, în cele din urmă, analizele privind miza lui Nicușor Dan pentru anunțata candidatură vor ține cont de mai multe întrebări: în primul rând, dacă un exponent marcant al ONG-ismului, devenit primar fără performanță, ar putea avea relații privilegiate cu partenerii externi, dar în primul rând cu noua administrație de la Washington, adversar declarat al lui Soroș? Apoi, dacă tot curentul anti-sistem, însumând astăzi circa o treime din voturile românilor nu l-ar vedea drept o marionetă a unui globalism din ce în ce mai criticat? În fine, dacă ipoteza „lăsării moștenirii”, de către Klaus Iohannis, a scaunului de la Cotroceni, poate obține, din nou, încrederea unei majorități a votanților, sătui de soluții impuse la „masa verde”? Răspunsurile urmează să le aflăm în următoarele luni.
