”Procesul a început în anul 2022, când Declic a chemat în judecată Hidroelectrica și președintele Consiliului județean Covasna. Asociația Declic a solicitat obligarea Hidroelectrica la emiterea autorizației de desființare pentru AHE SURDUC SIRIU, demolarea tuturor lucrărilor și obligarea acesteia la restabilirea situației anterioare pe propria cheltuială. Sentința civilă a Tribunalului Cluj reprezintă o premieră: instanța a decis că barajul Surduc, din Buzău, construit pe râul Bâsca Mare, parte a proiectului hidroenergetic Nehoiașu II, nu îndeplinește condițiile legale și ecologice necesare pentru a putea fi continuat.
Proiectul hidrocentralei Nehoiașu II, care include un baraj pe râul Bâsca Mare, la Surduc, a fost aprobat în 1981, însă nu a fost finalizat în perioada regimului comunist. După 1989, în ciuda riscurilor evidente pentru mediu și a ineficienței dovedite a hidrocentralei, Hidroelectrica a insistat pentru continuarea lucrărilor. Declic, în urma unei serii de procese, a obținut, pe rând, anularea acordului de mediu și a autorizațiilor de construire emise în mod nelegal.
Argumentul conform căruia barajul Surduc ar fi contribuit semnificativ la independența energetică a României este nejustificat. Capacitatea hidroenergetică estimată a hidrocentralei Nehoiașu II pe care o deservește ar fi reprezentat doar aproximativ 0,03% din totalul potențialului energetic al țării, un procent insignifiant, având în vedere necesitățile energetice ale României și resursele disponibile din surse mai sustenabile și mai puțin dăunătoare mediului. Mai mult, la consultarea publică de la Zaton reprezentanții Hidroelectrica au recunoscut că hidrocentrala ar funcționa doar 3-4 luni pe an.
“Am fost întrebați adeseori unde am fost când s-au început aceste hidrocentrale inutile. Fac parte din generația care a crescut în timp ce se construiau. Acum e responsabilitatea generației mele să nu lăsăm ca aceste hidrocentrale anacronice să avanseze, sugrumând ultimele râuri libere de care depinde sănătatea generațiilor viitoare”, a declarat Roxana Pencea Brădățan, coordonatoarea de campanii Declic.
De asemenea, trebuie ținut cont că estimările privind producția de energie electrică se bazează pe datele referitoare la debitele râurilor din anii ‘70. În contextul schimbărilor climatice, este clar că debitele râurilor interioare au scăzut semnificativ, iar în unele cazuri, există riscul dispariției acestora.
“Barajele hidroenergetice nu sunt o soluție eficientă pentru prevenirea inundațiilor. Dimpotrivă, studiile arată că barajele pot agrava riscurile de inundații, deoarece acestea modifică drastic regimul hidrologic al râurilor și distrug capacitatea naturală a ecosistemelor de a absorbi apa în perioadele de precipitații mari. Pierderea zonelor umede și a pădurilor care reglează fluxul apei crește semnificativ riscul de inundații extreme, mai ales în contextul schimbărilor climatice și al defrișărilor”, a declarat biologul Călin Dejeu.
Hotărârea Tribunalului Cluj de a admite în parte cererea de demolare a lucrărilor efectuate începând cu anul 2009 la AHE Surduc-Siriu se remarcă prin alinierea riguroasă la legislația Uniunii Europene. Instanța a înțeles că acest proiect nu se încadrează în conceptul de dezvoltare durabilă și că nu poate fi justificat din perspectiva interesului public.
“Este important de menționat că, în acest dosar, Hidroelectrica a chemat în garanție statul român, solicitând ca acesta să suporte cheltuielile aferente demolării. Ne-am opus cu fermitate unei asemenea cereri, întrucât responsabilitatea revine exclusiv Hidroelectrica. Greșeala aparține integral companiei Hidroelectrica, care a susținut un proiect desuet, în disonanță cu standardele de mediu actuale. Cine greșește, plătește. Instanța a respins în mod corect cererea de chemare în garanție a statului român, a declarat avocat Roxana Mândruțiu.
Barajul Surduc constituie un exemplu negativ de notorietate mondială, fiind prezentat în primul ghid IUCN pentru conectivitatea ecologică, ghid publicat în engleză, franceză, spaniolă, chineză, coreeană și mongolă.
Proiectul hidrocentralei Nehoiașu II, care include un baraj pe râul Bâsca Mare, la Surduc, a fost aprobat în 1981, pe baza Decretului nr. 294/1981. Lucrările însă nu au fost finalizate în perioada regimului comunist și au fost oprite pentru mai mulți ani. După 1989, Hidroelectrica a insistat pentru reluarea lucrărilor, iar în 2009 a obținut autorizația de construire. În 2015, Președintele Consiliului Județean Covasna a emis o altă autorizație pentru continuarea acestora.
Realizarea acestui proiect ar fi încălcat mai multe convenții internaționale la care România este parte, precum și reglementări europene. Dacă ar fi fost finalizat, proiectul ar fi avut un impact devastator asupra așezărilor rurale din zonă, respectiv Bâsca Rozilei, Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii și Varlaam.
Scopul acestui proiect era să devieze râul Bâsca Mare de la Surduc către Nehoiașu, pe malul stâng al râului Buzău. Astfel, debitul râului ar fi fost deviat din bazinul său hidrografic, afectând grav situl Natura 2000 Penteleu, care ar fi rămas fără habitatul acvatic principal. Râul Bâsca Mare este esențial pentru biodiversitatea Munților Carpați, fiind unul dintre puținele râuri care mai curg libere în această zonă montană, iar acest proiect ar fi compromis ecosistemul local.
