„Nu putem vorbi serios despre apărarea națională cât timp industria de armament românească se află în subordinea Ministerului Economiei. Armamentul nu este doar un produs economic, ci o chestiune de suveranitate, strategie militară și interes național major”, a declarat Koler.
Acesta a subliniat că România trebuie să își regândească arhitectura instituțională de apărare, iar producția militară trebuie să fie coordonată unitar de MApN. În opinia sa, sub această coordonare, România ar putea deveni un furnizor regional de securitate și un producător de armament adaptat cerințelor NATO.
„Avem nevoie de o viziune de război pentru a menține pacea. Iar aceasta începe cu coerență în organizarea statului”, a concluzionat deputatul AUR.
În România, în ultimii doi ani, Guvernul a alocat industriei sume insuficiente. În 2025, fabricile de stat din industria Apărării au la dispoziție un miliard de lei în plus de la buget pentru producție de muniție și echipamente militare. Banii vor merge în doar câteva proiecte strategice, care însă se mișcă greu și nu vor duce la producție imediată pentru Armata Română.
Reamintim că pe 6 martie, Uniunea Europeană a anunțat un plan masiv de înarmare, în valoare de 800 de miliarde de euro.
Fiecare stat membru trebuie să-și crească bugetele de apărare astfel încât, împreună, cele 27 de țări ale blocului comunitar să investească 650 de miliarde de euro în noi muniții, sisteme de apărare, mobilitate militară, inteligență artificială.
Uniunea Europeană vrea însă să adauge pentru întărirea apărării, din împrumuturile făcute în numele statelor membre, alte 150 de miliarde de euro.
În declarațiile de presă, ministrul Economiei, Bogdan Ivan, admite că nici cu acești bani, industria de Apărare de stat tot nu poate încă produce muniție și arme de calibru NATO pentru Armata României. De vină sunt birocrația, legislația achizițiilor publice și contestațiile în justiție.
De spus și că, separat de banii de la buget, industria românească de profil poate accesa sute de milioane de euro de la Uniunea Europeană, bani deja disponibili, însă numai pe baza unor proiecte bine făcute, realizabile, de folos României, dar și Uniunii Europene, în caz de nevoie.
