Ei au constatat că consumul de ceai negru a fost legat de simptome motorii mai blânde într-o formă a bolii. În același timp, expunerea la pesticide și consumul de sucuri cu cofeină au fost implicate în agravarea simptomelor motorii într-un alt tip de boală.
Context
Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativă care afectează în prezent aproximativ 12 milioane de persoane din întreaga lume, numărul cazurilor crescând cu peste 60 % între 1990 și 2021. Lipsa unui leac înseamnă că povara asupra societății continuă să crească, potrivit news-medical.
Aproximativ 15% din cazurile de Parkinson sunt cauzate de mutații ale unei singure gene sau de factori de risc puternici, varianta LRRK2 G2019S fiind cea mai frecventă pentru boala Parkinson autosomal-dominantă (LRRK2-PD).
Cercetările anterioare sugerează că pacienții cu LRRK2-PD au adesea probleme motorii mai pronunțate, dar simptome nemotorii mai puțin severe în comparație cu pacienții cu boala Parkinson idiopatică (iPD).
Factorii de mediu și stilul de viață joacă, de asemenea, un rol semnificativ în dezvoltarea și evoluția acestei afecțiuni. Expunerea la pesticide este un factor de risc bine stabilit, legat de debutul mai timpuriu al bolii și de o evoluție mai rapidă.
Alte riscuri de mediu, cum ar fi poluarea aerului, solvenții și metalele grele, prezintă rezultate mixte. Consumul de cafea și fumatul par în mod constant protectoare, întârziind debutul atât în iPD, cât și în LRRK2-PD, în timp ce sucurile cu cofeină pot grăbi debutul în LRRK2-PD.
Cu toate acestea, efectul acestor factori asupra severității motorii în timp rămâne neclar, în special pentru fumat și consumul de cafeină. Studiile transversale sugerează că fumatul ar putea agrava simptomele după debut, creând un paradox în care un factor care protejează împotriva apariției bolii ar putea fi dăunător după diagnostic.
Prin urmare, sunt necesare studii longitudinale mai solide care să utilizeze cohorte mari pentru a clarifica modul în care mediul și stilul de viață influențează progresia simptomelor motorii, în special pentru a face distincția între LRRK2-PD și iPD.
Despre studiu
Acest studiu a utilizat date din două mari cohorte online. Participanții cu boala Parkinson au fost recrutați și urmăriți prin evaluări online de rutină ale simptomelor nemotorii și motorii, precum și prin chestionare detaliate privind obiceiurile de viață și expunerea la mediu.
Au fost obținute aprobarea etică și consimțământul informat pentru ambele cohorte.
Pentru a asigura coerența, au fost incluși numai participanții cu o vârstă la debut de peste 25 de ani, o durată a bolii de sub 50 de ani și cel puțin trei evaluări motorii. Acest lucru a dus la 5 134 de pacienți iPD și 81 de pacienți LRRK2-PD.
Severitatea simptomelor motorii a fost măsurată utilizând un scor cumulativ, colectat în mod consecvent în ambele cohorte. Urmărirea a durat până la 35 de luni pentru o cohortă și 60 de luni pentru a doua, împărțite în perioade discrete pentru analiză.
Factorii de mediu și de stil de viață, inclusiv expunerea la pesticide, fumatul și consumul de cofeină, au fost măsurați utilizând chestionare standardizate privind factorii de risc ai bolii Parkinson.
Au fost utilizate modele liniare cu efecte mixte pentru a evalua relația dintre acești factori și progresia simptomelor motorii în timp. Modelele au ajustat vârsta la debut, durata bolii, experiența episoadelor OFF și sexul, cu numărul de identificare al pacientului ca efect aleatoriu.
Pragurile de semnificație au fost ajustate pentru comparații multiple în analizele privind expunerea la pesticide; alte analize au fost exploratorii. Această abordare a asigurat o evaluare robustă și longitudinală a modului în care mediul și stilul de viață pot influența rezultatele motorii ale bolii Parkinson.
Principalele constatări
Pe parcursul mai multor evaluări, simptomele motorii s-au înrăutățit treptat în ambele grupuri, dar pacienții iPD au prezentat în general o progresie mai severă decât pacienții LRRK2-PD.
În special, expunerea la pesticide la locul de muncă a fost legată de o severitate motorie mai mare la pacienții iPD în cohorta PPMI-Online, cu o tendință similară, dar nesemnificativă observată în cohorta Fox Insight. Această asociere a persistat după ajustarea pentru sex. O astfel de asociere nu a fost găsită la pacienții LRRK2-PD.
Fumatul a fost, de asemenea, asociat cu creșterea severității simptomelor motorii în timp la pacienții iPD. Acest efect a fost semnificativ în cohorta PPMI-Online, dar numai o tendință subtilă a fost observată în cohorta Fox Insight. Acest efect s-a menținut după controlul sexului.
În ceea ce privește băuturile cofeinizate, consumul de ceai negru nu a influențat severitatea motorie în iPD, dar a fost legat de simptome mai ușoare la pacienții cu LRRK2-PD. Deși autorii avertizează că acest subgrup a fost mic, ei au consolidat această constatare preliminară prin replicarea acesteia într-o a doua cohortă independentă de pacienți LRRK2-PD.
În schimb, consumul de sifon cu cofeină a fost asociat cu simptome motorii mai severe la pacienții cu iPD și a prezentat o tendință similară în LRRK2-PD, deși mai puțin robustă. Lucrarea notează că sifonul dietetic cu cofeină, care nu are un conținut ridicat de zahăr, nu a arătat o astfel de asociere.
În mod interesant, legătura dintre consumul de sodă cu cofeină și simptomele motorii mai grave a fost mai puternică în rândul femeilor decât al bărbaților cu iPD. Consumul de cafea și ceai verde nu a arătat niciun impact clar asupra progresiei simptomelor motorii în niciun grup.
Concluzii
Acest studiu evidențiază impactul factorilor de mediu și de stil de viață asupra progresiei bolii Parkinson. Acesta a constatat că expunerea la pesticide și consumul de sucuri cu cofeină au fost legate de simptome motorii mai grave în iPD, în timp ce fumatul a prezentat o asociere mai slabă care nu a fost consecventă în ambele cohorte de studiu.
Pentru LRRK2-PD, consumul de ceai negru a părut protector, deși acest efect nu a fost observat în iPD, sugerând efecte specifice subtipului. Această constatare este notabilă deoarece a fost observată în două cohorte independente, deși ambele au fost mici.
Punctele forte ale studiului includ dimensiunea mare a eșantionului, perioada lungă de urmărire și utilizarea a două cohorte independente, care susțin concluziile solide. Cu toate acestea, eșantioanele mici LRRK2-PD limitează generalizabilitatea, iar alte forme monogenice nu au fost examinate în detaliu. Lipsa datelor privind dozele de medicamente, detaliile dietetice (cum ar fi aportul de zahăr) și potențiala eroare de reamintire sunt limitări suplimentare.
În ciuda acestora, studiul subliniază faptul că expunerile la mediu, care sunt mai greu de controlat decât alegerile privind stilul de viață, pot agrava simptomele Parkinson chiar și după debutul bolii. Constatările subliniază, de asemenea, modul în care un factor precum fumatul poate fi protector înainte de debut, dar potențial dăunător după și sugerează modul în care ingrediente precum zahărul din sucuri pot juca un rol separat de cofeină.
Cercetările viitoare ar trebui să confirme aceste rezultate în grupuri genetice mai mari, diverse și să utilizeze măsuri obiective de expunere. Înțelegerea acestor relații poate ajuta la adaptarea strategiilor de prevenire și gestionare pentru diferite subtipuri ale bolii Parkinson.
