O echipă internațională de oameni de știință a prezentat dovezi ale activității homininilor la situl Grăunceanu din România, sub forma unor oase cu urme de tăieturi. Estimările sugerează o vechime de peste 1,95 milioane de ani, astfel că situl din România este unul dintre cele mai bine datate situri ale homininilor din Europa.
Reconstrucția ecologică și analizele izotopice au mai sugerat că Grăunceanu ar fi avut o climă relativ temperată, ceea ce demonstrează o toleranță largă a habitatului în cazul celor mai timpurii hominini din Europa.
„O prezență răspândită a homininilor în Eurasia în urmă cu cel puțin 2 milioane de ani”
„Rezultatele noastre, prezentate alături de multiple alte dovezi, indică o prezență răspândită, însă posibil intermitentă, a homininilor în Eurasia în urmă cu cel puțin 2 milioane de ani”, au scris cercetătorii.
„Homininii în ansamblu, și în special membrii ai genului Homo, sunt adesea caracterizați prin flexibilitatea lor față de mediul înconjurător. Prezența răspândită a homininilor în Eurasia în urmă cu circa 2 milioane de ani, conform dovezilor prezentate în acest studiu sub formă de oase cu urme de tăieturi datate la minim 1,95 milioane de ani, demonstrează încă o dată această flexibilitate. Acești hominini ar fi trebuit să se confrunte cu noi medii și ecosisteme de sezonalitate crescută. Deși este clar că prezența homininilor în Eurasia la acest moment a fost cel mai probabil discontinuă din punct de vedere geografic și temporal, preponderența urmelor efemere ale homininilor în această regiune nu mai poate fi ignorată”, au concluzionat oamenii de știință.
Aflat la aproximativ 200 de kilometri de București, pe Valea Oltețului, Grăunceanu ascunde unul dintre cele mai bogate depozite de fosile ale Europei. Mai multe situri de fosile din zonă, inclusiv Grăunceanu, au fost descoperite în anii 1960 după ce au avut loc alunecări de teren în urma defrișărilor și a activității agricole crescute.
Arheologii și paleontologii de la Institutul Emil Racoviţă din București au excacate siturile la scurt timp după ce acestea au fost descoperite. Astfel, fosilele au fost recuperate și depozitate la institut, iar mai multe lucrări științifice despre situri au fost publicate în anii ’70 și ’80. Totuși, interesul pentru situri și fosilele găsite aici a scăzut în următoarele decenii, în mare parte pentru că multe lucrări și fosile au fost pierdute, au explicat cercetătorii de la Universitatea din Arkansas (SUA), care au efectuat propriile excavări la Grăunceanu.
