Această campanie de două luni, cu şapte luni mai devreme decât se prevăzuse iniţial, este rezultatul imploziei guvernului de coaliţie al cancelarului social-democrat Olaf Scholz.
Partidul conservator Uniunea Creştin-Democrată (CDU) condus de Friedrich Merz este clar câştigător, cu 32% din intenţiile de vot, devansând formaţiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD, 19%), Partidul Social Democrat (SPD, 15%) şi Verzii (13%), potrivit unei medii ponderate a sondajelor de vineri.
Având în vedere starea actuală a forţelor, un viitor guvern condus de conservatori, în coaliţie cu SPD ca aliat, este scenariul cel mai probabil.
În aşteptarea formării acestui viitor guvern, Steinmeier a amintit că democraţia germană funcţionează „chiar şi în perioade de tranziţie”.
Dar, în absenţa unei majorităţi, executivul nu poate decide asupra unor noi proiecte fără sprijinul opoziţiei.
Alianţa formată din SPD, Verzi şi liberalii FDP, care se află la putere de la sfârşitul anului 2021, a fost ruptă la 6 noiembrie, când Olaf Scholz l-a demis pe ministrul liberal de finanţe. Motivul: divergenţele privind politica economică şi bugetară care deveniseră insurmontabile.
Fără majoritate parlamentară de atunci, cancelarul a depus o moţiune de încredere în Bundestag la mijlocul lunii decembrie, cu scopul de a o pierde şi de a lansa procedura alegerilor anticipate, a căror dată a fost confirmată vineri de Steinmeier.
Acest eveniment rar intervine pe fondul unei crize grave în cea mai mare economie europeană, cândva un model de stabilitate politică, într-un moment în care partenerul său privilegiat în UE, Franţa, este de asemenea slăbit de lipsa unei majorităţi parlamentare.
„În special în vremuri dificile ca acestea, stabilitatea necesită un guvern eficient şi majorităţi fiabile în parlament”, a subliniat Frank-Walter Steinmeier în discursul său.
Potrivit şefului statului, alegerile anticipate ar trebui să permită să se răspundă „provocărilor timpului nostru”, în primul rând „situaţiei economice incerte”.
Germania se confruntă cu a doua recesiune anuală consecutivă şi îşi pune sub semnul întrebării modelul industrial.
Olaf Scholz pledează pentru relaxarea regulilor privind datoria, astfel încât să poată fi realizate investiţii pentru relansarea economiei, în timp ce opoziţia conservatoare pledează pentru menţinerea frânei datoriei, un mecanism înscris în Constituţie.