Donald Trump a ieşit marţi într-o conferinţă de presă la Casa Albă pe care o susţine la un an de când a redevenit preşedintele SUA şi înainte de a pleca spre Europa, unde este aşteptat la Forumul Economic de la Davos
Rara apariţie a preşedintelui în sala de presă de la Casa Albă (de obicei el stă de vorbă cu jurnaliştii în Biroul Oval sau în Air Force One) are loc exact la un an de la învestirea sa şi în contextul în care se confruntă cu critici din partea liderilor europeni cu privire la ambiţiile sale de a prelua Groenlanda. La Davos, Trump a acceptat să se întâlnească cu „diferitele părţi” pentru a discuta despre insula arctică.
Donald Trump părea foarte tăcut şi discret când a ajuns în sala pentru conferinţe de presă a Casei Albe. Chiar dacă vorbeşte despre unul dintre subiectele sale preferate – măsurile sale dure împotriva imigraţiei – nu are pasiunea şi grandilocvenţa obişnuite. În sală abia se aude ce spune, relatează Sarah Smith, redactor BBC. „Ştim că a stat treaz până târziu aseară, postând pe reţelele sociale despre Groenlanda şi criticând liderii europeni. Poate că nu a dormit suficient”, comentează ea uşor ironic.
Pentru o conferinţă de presă care a fost anunţată ca o celebrare a primului an al lui Donald Trump înapoi la Casa Albă, preşedintele adoptă un ton foarte defensiv, observă şi Anthony Zurcher, corespondentul BBC pentru America de Nord.
La un moment dat, Trump s-a plâns că nu i se recunoaşte meritul pentru creşterea bursieră. „Poate că am oameni de relaţii publice incompetenţi”, a menţionat el. De asemenea, s-a plâns că nu s-a vorbit deloc despre eforturile sale de a reduce costul medicamentelor eliberate pe bază de reţetă şi a acuzat mass-media că nu a relatat despre acest lucru.
Trump nu este primul preşedinte care se plânge de modul în care este prezentat în presă. Deşi puterile preşedinţiei sunt enorme, iar Biroul Oval poate fi un megafon puternic, opinia publică este adesea dificil de schimbat, mai ales când mesajul Casei Albe este în conflict cu ceea ce simt americanii în viaţa de zi cu zi, notează Zurcher.
„Nu-mi place să fac asta”, a mărturisit Trump despre discursul său de la conferinţa de presă. „Fac asta pentru că trebuie să transmitem mesajul”, a completat preeşdintele.
Gary O’Donoghue, corespondent şef BBC pentru America de Nord la Casa Albă, observă, la rândul său, că preşedintele este în starea sa „cea mai enigmatică şi expansivă”. În timpul campaniei, acest stil era numit „the weave” (împletitura) – trecând de la un subiect la altul, adesea fără ca legăturile să fie imediat evidente.
Dar, remarcă O’Donoghue, există mici divagaţii ciudate – cel mai bizar de data aceasta fiind momentul în care s-a gândit la un dosar cu inele, când l-a închis şi a glumit că i-ar fi putut smulge degetul. „Nu aş fi arătat durerea”, a mărturisit el în sala de briefing şi, de fapt, întregii lumi.
Trump, observă experimentatul jurnalist BBC, pare puţin lipsit de energie, dar are, fără îndoială, rezistenţă, iar conferinţa de presă ar putea continua foarte mult timp.
Donald Trump vorbea deja de peste o oră fără să fi răspuns la nicio întrebare. Există o tehnică clasică în relaţiile publice. Vorbeşte până nu mai poţi – şi atunci publicul tău ar putea fi atât de nerăbdător să se termine încât să nu mai pună întrebări dificile, arată O’Donoghue. Sala de conferinţe a Casei Albe era arhiplină, cu mulţi reporteri care aşteptau cu nerăbdare să le vină rândul.
Dar este şi o chestiune de stare de spirit. Trump se pierde adesea într-o prezentare sinuoasă, fără o temă sau un punct clar. Uneori, devine sentimental, recurgând la o poveste secundară despre baseball. Este evident că are o după-amiază foarte reflexivă, scrie Gary O’Donoghue.
