Republicanul Donald Trump şi democrata Kamala Harris oferă alegătorilor americani un viitor extrem de diferit pentru următorii patru ani. În timp ce unul caută izolaţionismul şi ar ceda de bunăvoie rolul SUA în conducerea internaţională în favoarea unei abordări unilaterale de tip „America pe primul loc”, celălalt vede stabilitatea într-o ordine globală bazată pe parteneriate şi diplomaţie cu America la cârmă, ca întotdeauna, scrie France 24.

Pe plan intern, este de aşteptat ca Trump să pună accentul pe reducerile de impozite pentru cei bogaţi şi pe dereglementări în domeniul afacerilor şi mediului şi să adopte o poziţie dură în ceea ce priveşte imigraţia.

O preşedinţie Harris ar încerca probabil să ajute clasa de mijloc, ca parte a planurilor sale pentru o „economie a oportunităţilor”, să asigure accesul la asistenţă medicală şi să ia măsuri privind mediul şi să încurajeze echitatea socială.

CUM AR ARĂTA O PREŞEDINŢIE TRUMP

Trump a promovat în mod repetat tarifele vamale ca o modalitate de a stimula producţia din SUA, propunând o taxă de 20 % pentru toate produsele fabricate în străinătate şi de 60 % pentru cele din China. El a propus chiar tarife de 200% pentru maşinile străine. Cu toate acestea, impunerea de tarife vine cu riscul inerent al escaladării: The Economist a avertizat că planul lui Trump ar fi „dezastruos pentru America şi pentru lume”, numindu-l un „coşmar protecţionist”.

O analiză a Institutului Peterson pentru Economie Internaţională a estimat că propunerile lui Trump ar costa familia americană tipică peste 2.600 de dolari pe an. O analiză a Federaţiei Naţionale a Comerţului cu amănuntul a estimat costul anual pe gospodărie chiar mai mare, la 4.000 de dolari.

În plus, SUA importă majoritatea alimentelor pe care le consumă, inclusiv 60 % din fructele proaspete şi aproape 40 % din legume, potrivit Departamentului Agriculturii.

Majoritatea experţilor spun că propunerile politice ale lui Trump ar agrava inflaţia, 16 economişti laureaţi ai premiului Nobel avertizând într-o scrisoare deschisă în iunie cu privire la „efectul destabilizator” asupra economiei SUA al unui al doilea mandat al lui Trump. Ei au spus că „bugetele sale iresponsabile din punct de vedere fiscal” ar putea „reaprinde” inflaţia.

Planurile lui Trump ar creşte datoria SUA cu aproximativ 7.800 de miliarde de dolari în următorul deceniu, potrivit Comitetului pentru un buget federal responsabil. Propunerile lui Harris ar duce la o creştere a datoriei cu 4 trilioane de dolari (4.000 de miliarde de dolari).

Platforma oficială a lui Trump promite, de asemenea, să pună capăt externalizării şi să facă din Statele Unite „producătorul dominant de energie din lume”, ceea ce este deja: în martie, Statele Unite au obţinut independenţa energetică pentru prima dată în 40 de ani, conform unei analize JP Morgan.

• Europa, NATO şi Ucraina

Trump s-a plâns în repetate rânduri că ţările NATO nu plătesc suficient pentru propria apărare. Ţările membre sunt obligate să cheltuiască 2% din PIB pentru bugetele lor militare; în prezent, 23 din cele 32 de state membre îndeplinesc această cerinţă.

Potrivit lui Trump, liderul unei ţări aliate l-a întrebat odată dacă se va angaja să apere împotriva Rusiei chiar şi acei membri NATO care nu îndeplinesc pragul de 2 procente. „Nu, nu v-aş proteja”, susţine Trump că i-a spus acelui preşedinte. „De fapt, i-aş încuraja (pe ruşi) să facă ce naiba vor. Trebuie să plătiţi. Trebuie să vă plătiţi facturile”, a punctat Trump.

Secretarul general al NATO de atunci, Jens Stoltenberg, a ripostat rapid, spunând: „Orice atac asupra NATO va fi întâmpinat cu un răspuns unit şi energic. Orice sugestie că aliaţii nu se vor apăra reciproc subminează securitatea noastră, inclusiv pe cea a SUA, şi expune soldaţii americani şi europeni la riscuri sporite”, a subliniat el.

Interferenţa liderului rus Vladimir Putin în alegerile americane din 2016 pentru a-l ajuta pe Trump şi lauda amplă şi constantă a acestuia din urmă la adresa autocratului rus au aruncat mult timp o umbră asupra carierei politice a lui Trump. O anchetă bipartizană a Senatului din 2020 privind amestecul Rusiei în alegeri a constatat că Kremlinul s-a infiltrat în campania lui Trump şi a colaborat cu WikiLeaks cu „intenţia” de a dăuna campaniei lui Hillary Clinton.

Şi relaţia dintre Trump şi Moscova ar fi continuat. Potrivit unui consilier al lui Trump, ar fi existat până la şapte apeluri telefonice între Putin şi fostul preşedinte de când Trump a părăsit funcţia prezidenţială. Trump şi alţi consilieri au negat.

Legăturile sale cu Kremlinul i-au determinat pe mulţi să se întrebe dacă Trump ar revoca ajutorul SUA pentru Ucraina în cazul unui al doilea mandat. Fostul preşedinte s-a lăudat în mod nefondat că ar putea pune capăt războiului din Ucraina „în 24 de ore”, dacă este reales.

• Gaza, Iranul şi Orientul Mijlociu

Conflictul israeliano-palestinian a fost mult timp una dintre cele mai dificile probleme ale lumii, însă atacul monstruos al Hamas din 7 octombrie 2023 din sudul Israelului şi bombardamentul nemilos al Israelului asupra Fâşiei Gaza ca răspuns au dus războiul la un nivel cu totul nou. Într-un interviu amplu acordat revistei TIME în aprilie, Trump a pus la îndoială ideea că o soluţie cu două state rămâne o propunere viabilă.

Trump a propus, de asemenea, o reprimare radicală a protestelor pro-palestiniene din Statele Unite, inclusiv deportarea tuturor studenţilor străini implicaţi. Trump şi-a lăudat sprijinul pentru Israel într-un interviu acordat publicaţiei Israel Hayom, afirmând că nimeni nu a făcut pentru Israel ceea ce a făcut el pentru Israel. În timpul mandatului, Trump a luat, de asemenea, decizia controversată de a muta ambasada SUA la Ierusalim, scandalizând palestinienii care, de asemenea, consideră Ierusalimul drept capitala lor. Despre ofensiva israeliană din Gaza, el a spus că Israelul ar trebui să „termine” războiul, astfel încât lumea să poată „ajunge la pace”, adăugând că ofensiva „nu este un lucru bun pentru Israel”.

Comentând dacă Israelul ar trebui să atace instalaţiile nucleare iraniene, Trump a spus: „Loviţi-le mai întâi pe cele nucleare şi preocupaţi-vă mai târziu de restul”.

Trump doreşte, de asemenea, să reimpună interdicţia sa din 2017 privind imigraţia din ţările cu majoritate musulmană şi să o extindă pentru a-i include pe cei care fug de războiul din Gaza. „Voi interzice reinstalarea refugiaţilor din zone infestate de teroare, cum ar fi Fâşia Gaza, şi ne vom sigila graniţa şi vom reintroduce interdicţia de călătorie”, a declarat Trump în septembrie.

Poziţia lui Trump cu privire la conflictul din Orientul Mijlociu a luat o întorsătură ciudată în octombrie, când fostul preşedinte a susţinut într-un interviu acordat jurnalistului conservator Hugh Hewitt că a fost în Fâşia Gaza – pe care a numind-o „un loc dur” – deşi nu există nicio dovadă că Trump ar fi făcut vreodată o astfel de deplasare. Ca răspuns la o întrebare din partea lui Hewitt, Trump a continuat să spună că Gaza ar putea fi reconstruită într-o locaţie de lux care să rivalizeze cu Monaco. „Ar putea fi mai bună decât Monaco. Are cea mai bună locaţie din Orientul Mijlociu, cea mai bună apă, cel mai bun totul”, a spus Trump.

Trump a continuat politica dură de lungă durată a SUA cu privire la Iran în timpul primului său mandat. După retragerea Statelor Unite din acordul nuclear iranian în 2018, el a reimpus, de asemenea, sancţiunile americane care fuseseră ridicate ca parte a acordului.

Trei iranieni au fost acuzaţi în septembrie că au piratat campania lui Trump şi au încercat să transmită materialele furate campaniei lui Biden şi presei americane. Se pare că Casa Albă a refuzat să răspundă la ofertă, în timp ce mass-media a decis, de asemenea, să nu publice – în contrast puternic cu publicarea pe scară largă a mii de e-mailuri furate de hackerii ruşi de la campania Clinton în 2016.

Serviciile secrete americane consideră că Iranul a avut planuri de a-l asasina pe Trump împreună cu mai mulţi dintre foştii săi consilieri, posibil ca răspuns la uciderea în 2020 a generalului de top Qassem Soleimani în timpul primului mandat al lui Trump. Informat cu privire la posibilele eforturi de a-l viza pe el sau pe alţi candidaţi prezidenţiali, Trump a declarat că, dacă ar fi preşedinte, ar ameninţa să „arunce în aer cele mai mari oraşe (iraniene) şi ţara însăşi”.

Trump a numit schimbările climatice o „păcăleală”, anulând peste 125 de controale de mediu în cei patru ani de mandat. La un dineu organizat la Mar-a-Lago în aprilie, Trump a promis să anuleze măsurile de protecţie a mediului luate de Biden şi să blocheze altele noi în timp ce le cerea directorilor de companii petroliere să strângă 1 miliard de dolari pentru campania sa, surprinzându-i chiar şi pe unii dintre cei prezenţi cu natura tranzacţională a abordării sale.

Site-ul de campanie al lui Trump promite să pună capăt „reglementărilor costisitoare şi împovărătoare”, extinzând în acelaşi timp producţia de energie nucleară şi „terminând-o” cu Green New Deal.

El s-a angajat, de asemenea, să iasă din Acordul climatic de la Paris din 2015, aşa cum a făcut în primul său mandat. Biden s-a alăturat acestuia în 2021, în prima sa zi în funcţie.

Prima administraţie Trump a promis, de asemenea, că va deporta milioane de persoane, însă doar 325 660 de persoane au fost deportate în timpul anilor fiscali în care a fost la Casa Albă, în timp ce traversarea ilegală a crescut de peste două ori.

Deportarea în masă ar putea avea o altă consecinţă neintenţionată asupra preţurilor la alimente: sectorul agricol din SUA, care se luptă cu o lipsă constantă de forţă de muncă, se bazează în principal pe lucrătorii imigranţi, dintre care aproximativ jumătate sunt fără documente.

Politica lui Trump din primul mandat de separare sistematică a copiilor de părinţii lor la frontieră, ca măsură de descurajare a solicitanţilor de azil, a fost condamnată la nivel internaţional. În plus, o analiză a trecerilor lunare ale frontierei din acea perioadă nu indică eficienţa politicii ca factor de descurajare; de fapt, trecerile ilegale au crescut cu mai mult de 100 % între anul fiscal 2016 şi 2019, potrivit Fundaţiei Naţionale pentru Politici Americane.

Deoarece administraţia Trump nu a ţinut evidenţa familiilor şi copiilor afectaţi, reunirea acestora a fost extrem de dificilă, în ciuda creării de către preşedintele Biden a unui grup de lucru în acest sens. Potrivit raportului intermediar de activitate al grupului de lucru, din aprilie, acesta încă lucra pentru a reuni aproximativ 1.360 de copii cu familiile lor.

Trump a declarat că ar dori să reinstituie programul de separare a familiilor într-un al doilea mandat.

Un proiect de lege bipartizan privind frontierele a eşuat în Senat primăvara trecută, după ce Trump le-a cerut aliaţilor săi să îl pice, pentru a refuza actualei administraţii democrate o „victorie” legislativă într-un an electoral.

Trump a fost mult timp un critic al Obamacare, dar nu a prezentat încă un plan cuprinzător pentru înlocuirea acestui program de asis. În timpul primului său mandat, el a spus în mod repetat că un nou plan va fi lansat în „două săptămâni”, dar niciun plan nu a fost anunţat vreodată.

Politicile sale privind asistenţa medicală nu par să fi evoluat semnificativ de atunci. „Obamacare a fost o asistenţă medicală proastă, întotdeauna a fost”, a declarat Trump în timpul dezbaterii împotriva lui Harris, în Philadelphia, în septembrie, insistând: „îl vom înlocui” cu ceva „mai bun şi mai puţin costisitor”, fără a oferi detalii. Întrebat de moderatori dacă are de fapt un nou plan de asistenţă medicală, Trump a spus: „Am concepte despre un plan”.

Trump a contribuit la îndeplinirea celor mai mari speranţe ale militanţilor împotriva avortului în iunie 2022, când Curtea Supremă a anulat cauza Roe vs. Wade din 1973 care a legalizat avortul la nivel naţional. Aproape două duzini de state au instituit de atunci legi stricte privind avortul, ceea ce a dus la creşterea mortalităţii materne şi infantile în multe dintre ele. Mai multe state au introdus restricţii privind trecerea frontierelor de stat pentru a solicita un avort.

În timp ce Trump a promis să protejeze securitatea socială, mai multe dintre propunerile sale ar diminua finanţarea programului. Potrivit Comitetului pentru un buget federal responsabil, politicile sale ar reduce plăţile pentru beneficii cu 33% până în 2035.

Trump a sugerat eliminarea impozitelor federale pe prestaţiile de securitate socială, o politică care ar reduce suma de bani disponibilă pentru program. Tax Policy Center estimează că persoanele care câştigă 32.000 de dolari sau mai puţin nu ar beneficia de nicio reducere de impozit, în timp ce persoanele care câştigă până la 60.000 de dolari ar obţine o economie medie de impozit de doar 90 de dolari conform propunerii sale.

CUM AR ARĂTA O PREŞEDINŢIE HARRIS

În ciuda eforturilor de a se diferenţia de predecesorul său ca parte a campaniei sale, pare probabil că Harris va continua să acorde prioritate multora dintre aceleaşi probleme – în special alianţelor globale, inclusiv NATO, precum şi protecţiei mediului şi tranziţiei către energia verde – în plus faţă de stabilirea a ceea ce ea a numit o „economie a oportunităţilor” în care fiecare are „şansa de a reuşi”.

Harris susţine politicile menite să sporească oportunităţile economice, cum ar fi creşterea salariului minim, sprijinirea întreprinderilor mici şi investiţiile în programe de formare profesională. Ea a susţinut în mod constant politicile menite să reducă inegalităţile sistemice şi a solicitat reforme în domeniul educaţiei, inclusiv cursuri universitare accesibile şi creşterea finanţării pentru şcolile publice.

De asemenea, ea a susţinut în mod constant drepturile femeilor şi egalitatea la locul de muncă.

Harris doreşte să introducă o deducere fiscală de 50.000 de dolari pentru noile afaceri mici, o creştere de zece ori faţă de reducerea fiscală actuală de 5.000 de dolari. De asemenea, Harris a declarat că va colabora cu Congresul pentru a interzice corporaţiilor să profite de situaţiile de urgenţă sau de inflaţie pentru a „scumpii” alimentele.

Harris doreşte, de asemenea, să ofere un ajutor de 25.000 de dolari pentru plata avansului pentru cei care cumpără pentru prima dată o locuinţă şi a solicitat construirea a 3 milioane de locuinţe noi în următorii patru ani pentru a contribui la scăderea preţurilor.

Totodată, Harris a declarat că va respecta promisiunea preşedintelui Biden de a nu creşte impozitele pentru gospodăriile din SUA care câştigă mai puţin de 400 000 de dolari pe an, dar susţine creşterea impozitelor pentru cei bogaţi şi corporaţii.

• Europa, NATO şi Ucraina

Harris a vorbit despre importanţa diplomaţiei şi a alianţelor internaţionale, precum şi despre abordarea problemelor globale cum ar fi schimbările climatice şi drepturile omului. Statele Unite ar rămâne un membru angajat al NATO sub o preşedinţie Harris, care ar oferi probabil continuitate, urmând paşii administraţiei Biden-Harris.

Harris a declarat că Statele Unite trebuie să rămână angajate în asigurarea unei victorii împotriva „agresiunii neprovocate” a Rusiei în Ucraina, criticându-l pe Trump pentru că este dispus să se „predea” Rusiei. De asemenea, ea a respins orice negocieri care ar include cedarea unor mari părţi din teritoriul ucrainean Rusiei, numind astfel de propuneri „periculoase şi inacceptabile”, alături de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, luna trecută. „Acestea nu sunt propuneri de pace”, a spus ea. „În schimb, sunt propuneri de capitulare”.

Cu toate acestea, unii analişti europeni se aşteaptă ca priorităţile SUA să pivoteze spre Asia în următorii ani pentru a contracara ameninţările din partea Chinei.

• Gaza, Iranul şi Orientul Mijlociu

Harris a subliniat sprijinul său neclintit pentru Israel, cerându-i în acelaşi timp lui Netanyahu să facă mai mult pentru a proteja civilii din Gaza. Ea a făcut apel în mod repetat la o încetare a focului şi la încheierea conflictului.

„Ceea ce este extrem de important în acest moment este … să recunoaştem tragedia a ceea ce s-a întâmplat în Gaza, în ceea ce priveşte numărul extraordinar de palestinieni nevinovaţi care au fost ucişi, să luăm acest lucru în serios şi să spunem adevărul despre acest lucru”, a declarat ea în octombrie.

Relaţiile glaciale au caracterizat relaţia administraţiei Biden/Harris cu Netanyahu, pe care Biden l-ar fi numit „mincinos” şi „om rău”. Harris însăşi a refuzat să prezideze discursul lui Netanyahu în faţa Congresului SUA în calitate de vicepreşedinte, în iulie.

În ultimele săptămâni, Harris a indicat că va continua actuala linie dură a SUA cu privire la Iran. Întrebată ce ţară consideră a fi principalul adversar al SUA, ea a fost fără echivoc. „Cred că există una evidentă în minte, care este Iranul”, a declarat ea pentru emisiunea 60 Minutes, adăugând: „Iranul are sânge american pe mâini”.

Ea a continuat să numească Iranul o „forţă destabilizatoare şi periculoasă în Orientul Mijlociu” şi a declarat că printre „cele mai mari priorităţi” ale sale ar fi să se asigure că Iranul nu va deveni niciodată o putere nucleară.

Administraţia Biden-Harris nu a sprijinit însă un atac israelian asupra instalaţiilor nucleare iraniene, ci a îndemnat la proporţionalitate în răspunsul său la atacurile cu rachete iraniene.

Harris a criticat retragerea lui Trump din acordul nuclear iranian ca fiind „nesăbuită”, afirmând în continuare că aceasta pune în pericol securitatea naţională a SUA. Ea a declarat că ar fi dispusă să se alăture din nou acordului, atâta timp cât Iranul oferă o „conformitate verificabilă”.

Harris a subliniat urgenţa abordării schimbărilor climatice, a promovării energiei regenerabile şi a aderării la acorduri internaţionale precum Acordul de la Paris din 2015. Administraţia Biden Harris a finalizat până în prezent peste 110 reglementări de mediu, inclusiv Legea privind reducerea inflaţiei, care a „supraîncărcat” tranziţia către sursele de energie verde cu investiţii de sute de miliarde de dolari. Este probabil de aşteptat ca Harris să continue să acorde prioritate eforturilor de combatere a schimbărilor climatice, atât pe plan intern, cât şi în colaborare cu aliaţii mondiali.

Susţinătorii climei s-au mobilizat în jurul lui Harris, citând dosarul său de două decenii privind protecţia mediului de-a lungul carierei sale, inclusiv în calitate de procuror districtual din San Francisco.

Harris a arătat că Statele Unite ar trebui să fie un lider în combaterea schimbărilor climatice, care, în opinia sa, duc la creşterea numărului de secete, uragane şi incendii de vegetaţie. „Ştiinţa este clară”, a spus ea. „Vremea extremă nu va face decât să se înrăutăţească, iar criza climatică nu va face decât să se accelereze”, a avertizat ea.

Traversarea frontierei de sud de către migranţi a atins un nivel record în perioada 2021-2023 – parte a unui vârf post-pandemic – dar de atunci traversările au scăzut la cel mai scăzut număr din august 2020, cu câteva luni înainte ca administraţia Biden-Harris să intre în funcţie.

Harris a fost, de asemenea, un critic vocal al politicii lui Trump de a separa mii de copii de familiile lor la frontieră, numind această politică un „abuz al drepturilor omului”. La începutul acestei luni, ea a invitat familiile reunite să discute despre experienţele lor în cadrul unui eveniment în Florida.

Harris a propus creşterea beneficiilor prin Legea de extindere a securităţii sociale, inclusiv creşterea plăţilor minime şi modificarea calculului costului vieţii. De asemenea, ea intenţionează să continue politica administraţiei Biden de control al costurilor prin combaterea fraudei şi negocierea preţurilor umflate la medicamente.

Ea a afirmat că criticile lui Trump la adresa Legii privind asistenţa medicală la preţuri accesibile sunt periculoase şi riscă să ducă ţara înapoi, menţionând că Obamacare a asigurat pentru prima dată acoperirea persoanelor cu afecţiuni preexistente. Mai recent, ea a discutat despre sprijinirea celor care îngrijesc rude în vârstă prin intermediul Medicare, inclusiv acoperirea costurilor serviciilor de îngrijire la domiciliu şi pe termen lung pentru prima dată în Statele Unite.

Harris a afirmat sus şi tare că doreşte să asigure accesul femeilor la avort, în special atunci când este necesar ca parte a unui tratament medical urgent care pune în pericol viaţa mamei. Ea a subliniat că, uneori, chiar şi femeile care sunt însărcinate cu copii pe care îi doresc foarte mult trebuie să avorteze din motive medicale, făcând referire la „răul, durerea şi suferinţa extraordinare” pe care le creează interdicţiile actuale privind avortul. Unele state interzic acum procedura la doar câteva săptămâni, înainte ca multe femei să ştie că sunt însărcinate.

Două viziuni radical opuse în privinţa NATO

Statele membre NATO îşi ţin respiraţia în aşteptare rezultatului alegerilor prezidenţiale din 5 noiembrie din SUA. O revenire a lui Donald Trump la Casa Albă ar putea avea consecinţe pentru Alianţă şi direct pentru conflictul din Ucraina. Aliniată cu Joe Biden în materie de politică externă, va fi Kamala Harris la fel de atlantistă ca preşedintele în exerciţiu? se întreabă presa de peste Atlantic.

Donald Trump este cunoscut pentru poziţia sa anti-NATO şi are reputaţia de a fi foarte conciliant cu Vladimir Putin. Kamala Harris şi-a reafirmat recent sprijinul neclintit pentru aliaţii Americii şi aderă la viziunea atlantistă a lui Joe Biden, al cărui vicepreşedinte a fost timp de patru ani. Donald Trump şi Kamala Harris au viziuni opuse asupra politicii externe, în special în ceea ce priveşte NATO.

Donald Trump a ameninţat în mai multe rânduri că nu va mai garanta protecţia membrilor NATO dacă aceştia nu îşi plătesc datoria financiară faţă de Alianţa Nord-Atlantică. Acest lucru pune în discuţie articolul 5 din Cartă, conform căruia toate ţările membre trebuie să dea dovadă de solidaritate cu orice membru atacat de o ţară terţă.

Trump a mers chiar mai departe la un miting din februarie, în Carolina de Sud, spunând că ar încuraja chiar un atac asupra unui stat membru care nu şi-a plătit datoriile. În contextul invaziei Rusiei în Ucraina în februarie 2022, acest tip de declaraţii reprezintă un motiv de îngrijorare pentru membrii de pe frontul estic al Alianţei, care se află în prima linie împotriva tentativelor expansioniste ale Moscovei, scrie TF1.

Deşi fostul preşedinte american a declarat ulterior că este doar un „mod de negociere”, apropierea sa de Vladimir Putin rămâne un motiv de îngrijorare pentru aliaţii occidentali ai Statelor Unite, într-un moment în care şansele ca Donald Trump să revină la Casa Albă sunt foarte reale.

Potrivit cărţii publicate recent de Bob Woodward, veteranul jurnalist de investigaţie care a dezvăluit afacerea Watergate în 1972, relaţia fostului preşedinte american cu fostul său omolog rus a continuat mult timp după ce a părăsit Casa Albă. Aceştia ar fi vorbit la telefon de cel puţin şapte ori din 2021, potrivit surselor lui Woodward, ultima convorbire cunoscută având loc la începutul acestui an, fără prezenţa vreunui consilier – acuzaţii negate de directorul de campanie al candidatului republican. Cartea dezvăluie, de asemenea, că Donald Trump i-a trimis aparatură pentru testarea Covid lui Vladimir Putin în 2020, pentru uzul său personal, când cetăţenii americani se confruntau cu o mare criză de astfel de echipamente. Liderul de la Kremlin ar fi fost cel care l-a sfătuit pe omologul său american să nu divulge acest cadou stânjenitor.

Donald Trump susţine în mod regulat că, dacă va fi ales, va rezolva conflictul din Ucraina „în 24 de ore”, fără să ofere detalii despre planul său de pace. Cu toate acestea, aproape sigur scopul este de a consacra statu quo-ul, deoarece fostul preşedinte a făcut aluzie la concesiile pe care Ucraina ar trebui să le facă prin cedarea Donbasului şi a Crimeei către Rusia. Acest scenariu a fost întotdeauna respins de Volodimir Zelenski, pentru că ar echivala pur şi simplu cu o predare în faţa Moscovei.

În calitate de vicepreşedintă a lui Joe Biden în ultimii patru ani, Kamala Harris are o viziune complet diferită faţă de Donald Trump asupra Alianţei Nord-Atlantice. La Conferinţa de Securitate de la Munchen din februarie, când nu era încă candidată pentru Casa Albă, ea a încercat să asigure aliaţii Statelor Unite de intenţiile administraţiei sale.

De asemenea, ea a transmis un mesaj ţării sale, avertizând în legătură cu ce ar însemna o revenire a lui Donald Trump la Casa Albă, la câteva zile după declaraţiile explozive ale acestuia cu privire la NATO.

Aliniată la linia politică a lui Joe Biden, ea a reamintit că tentaţia izolaţionistă este o viziune „care ar slăbi America”. Preşedintele american, a subliniat ea, a lucrat timp de patru ani pentru a „restabili încrederea” aliaţilor SUA, care a fost afectată de mandatul precedent al lui Donald Trump.

Vicepreşedinta şi-a declarat sprijinul neclintit pentru Kiev împotriva Moscovei, poziţie pe care a reiterat-o în septembrie.

Cu toate acestea, preocupările liderilor americani, fie ei democraţi sau republicani, s-au îndepărtat de ceea ce erau în timpul Războiului Rece. Washingtonul trebuie să se teamă mai degrabă de China decât de Rusia, după cum a demonstrat în mod regulat administraţia Biden-Harris. Sub acest mandat democrat a fost creată alianţa Aukus în Indo-Pacific, între Statele Unite, Australia şi Regatul Unit, concepută în detrimentul partenerilor Uniunii Europene – şi, în acest proces, lipsind Franţa de un contract de vânzare de submarine care fusese deja semnat.

Specialista americană Nicole Bacharan comenta recent că Harris, o californiană a cărei mamă este indiană, „a privit Pacificul toată viaţa ei şi nu a vizitat Europa decât recent”.

O preşedinţie Trump este de temut pentru partenerii occidentali ai Statelor Unite, cu excepţia lui Viktor Orban , premierul pro-rus al Ungariei.

Slăbite de conflictul din Ucraina, mai multe ţări şi-au văzut procesul de aderare accelerat, Finlanda şi Suedia aderând oficial la Alianţă în 2023 şi 2024. Consolidată şi extinsă, NATO rămâne totuşi puternic dependentă de cel mai mare contributor al său, a cărui putere militară este de neegalat.

Cât despre ucraineni, aceştia îşi ţin respiraţia în aşteptarea rezultatului alegerilor din 5 noiembrie, o victorie a lui Trump slăbind perspectiva unui sprijin necondiţionat din partea Washingtonului. Dar nivelul de angajament al unei administraţii Harris, în cazul în care candidatul democrat ar câştiga, ar depinde în primul rând de interesele americane şi de cauzele pe care ea le consideră prioritare pentru ţara sa.