Medicul psihiatru Joseph Pop Prefit, de la Centrul de Evaluare şi Tratament al Toxicodependenţelor pentru Tineri ”Sfântul Stelian” din Bucureşti, afirmă că fiecare tânăr dependent de droguri este ”o parte a unui întreg” care este familia sa, iar susţinerea familiei în procesul de dezintoxicare este extrem de importantă. El arată că nu rareori familiile celor care se prezintă la camera de gardă a centrului consideră că, dacă ar vrea să renunţe la droguri, tinerii dependenţi ar putea-o face singuri, medicul explicând că această abordare este una greşită.
”Din punctul meu de vedere, pacientul trebuie văzut ca o bucată dintr-un întreg. Clar, pacientul este în spital, îl tratăm, dar în acelaşi timp face parte dintr-un complex familial care suferă şi el, odată cu această boală”, a afirmat, în emisiunea Medika Antidrog de la , Joseph Pop Prefit.
Medicul îi contrazice pe cei care consideră că un dependent de droguri poate renunţa la stupefiante pur şi simplu dacă are voinţă, el arătând că aceasta nu este suficientă, ci este nevoie de mult sprijin din partea celor apropiaţi.
”Mulţi aparţinători au o viziune un pic mai eronată, pe principiul: «dacă ar vrea, s-ar lăsa, dar nu vrea, nu are voinţă, nu are motivaţie». Acestea sunt, de multe ori, vorbe pe care le auzim în camera de gardă şi pe care dorim să le corectăm pentru că, da, pe de o parte, voinţa este un aspect, dar ce încercăm să le explicăm aparţinătorilor este că adicţia este o boală şi ăsta este primul aspect care ar fi bine să fie acceptat, este o boală cronică în care avem şi recăderi, chiar şi după câteva luni, chiar şi după câţiva ani şi face parte din proces. Tratamentul nu este un eveniment, e mai degrabă un proces”, a explicat dr. Joseph Pop Prefit.
Potrivit acestuia, terapia medicamentoasă este doar o parte a tratamentului pentru dependenţii de droguri. Aceştia beneficiază, în Centrul ”Sfântul Stelian”, şi de consiliere psihologică, de terapie prin mişcare, consiliere spirituală, dacă doresc, dar şi de asistenţă socială, dacă este nevoie, sau de terapie ocupaţională. Însă, pe lângă toate acestea, sprijinul familiei este esenţial.
”Ce este, de asemenea, foarte important, din punctul meu de vedere, psiho-educaţie şi consiliere pentru aparţinători, prin medicul curant care gestionează cazul pacientului”, a subliniat medicul.
