Nicușor Dan, îți mulțumesc! Faptul că te-ai încălțat cu cizme și ai intrat, la propriu, în „noroiul” din linia întâi a economiei m-a uns la suflet. Cred că i-a uns la suflet pe toți cei care robotesc în „noroiul” din linia întâi a economiei, în fabrici și uzine, în șantierele infrastructurii publice și în fermele agricole din România. Acolo sunt oamenii harnici, curajoși și rezilienți, cei care duc țara înainte, zi de zi.
E ușor să fii consilier și analist, să stai în birouri de clasă A, în săli de conferință de cinci stele și în fața unui calculator care generează rapoarte făcute cu Microsoft Copilot, ChatGPT, Gemini sau Meta. Este însă mult mai greu să intri în realitatea din linia întâi a României, care a rămas fără industrie.
Fișierele Excel – cele lângă care își fac selfie consilierii și analiștii, ca să ne arate că lucrează cu responsabilitate și competență – suportă orice, pot optimiza, pot simplifica, pot reconcilia, pot agrega, pot face să arate bine orice buget. Dar, așa cum ai putut constata din linia întâi a economiei, lucrurile sunt complet diferite în realitatea din fiecare zi.
Nicușor Dan, îți mulțumesc că ai intrat în „noroiul” din linia întâi a economiei. Și este bine să știi un lucru pe care n-ai să-l găsești în Excel-urile consilierilor și analiștilor. Nu se mai găsește sare de consum românească în supermarket. Am găsit undeva, într-un colț, sare de la Cacica sub marca Salrom, dar în rest rafturile se încovoaie de sare din Grecia, Ungaria, Turcia și Pakistan.
România a importat anul trecut 100.000 de tone de sare de consum, 50% din necesar.
Sper din tot sufletul ca măcar sarea industrială extrasă în România să nu contribuie și la deficitul de balanța comercială, mai ales după ce războiul a stopat exporturile de sare din Donbas către țările Uniunii Europene.
_____
Comentariu de Dragoș Damian, director general Terapia Cluj și director executiv PRIMER (Patronatul Producătorilor Industriali de Medicamente din România
