Deputatul USR Emanuel Ungureanu a afirmat, joi, că statul român ar trebui să facă diferenţa între un centru care exploatează oameni vulnerabili şi o comunitate care îi salvează de la abandon. El a anunţat că propune reguli clare pentru locuinţa comunitară de ocrotire şi sprijin pe care legislaţia actuală nu o recunoaşte suficient. Ungureanu a adăugat că îşi doreşte case comunitare decente, transparente în care solidaritatea să nu fie pedepsită, iar vulnerabilitatea oamenilor să nu fie exploatată.
“Astăzi voi face nişte declaraţii generale legate de nenorocirea care s-a întâmplat în Bihor, vorbim în primul rând de situaţia în care se află la această oră 400 de oameni. Nu intră în chestiuni care sunt legate de ancheta penală. Statul român ar trebui să facă diferenţa între un centru care exploatează oameni vulnerabili şi o comunitate care, uneori cu mijloace modeste, îi salvează de la abandon”, a afirmat Emanuel Ungureanu, joi, într-o conferinţă de presă.
El a menţionat că propune reguli clare pentru locuinţa comunitară de ocrotire şi sprijin.
“Astăzi nu propun legalizarea mizeriei şi nu propun derogări de la demnitatea umană. Propun reguli realiste, clare şi controlabile pentru o categorie de locuire pe care legislaţia actuală nu o recunoaşte suficient: locuinţa comunitară de ocrotire şi sprijin. Aceste case trebuie să asigure apă, căldură, hrană, igienă, paturi corespunzătoare, siguranţă la incendiu, respectarea intimităţii, acces la medic şi protecţie împotriva abuzului”, a explicat deputatul USR.
El a adăugat că nu putem cere unei case dintr-un sat să aibă aceeaşi structură de personal şi aceeaşi infrastructură ca un spital sau ca un centru rezidenţial de mari dimensiuni.
“Vom propune o calificare de bază pentru îngrijitori comunitari, realizată inclusiv la locul de muncă, colaborare obligatorie cu medicul de familie, asistentul social şi serviciile comunitare, precum şi evaluarea periodică a fiecărui beneficiar. Aceste locuinţe, atenţie, nu vor putea îngriji cazuri care necesită supraveghere medicală permanentă, proceduri complexe sau îngrijiri paliative specializate. Pentru asemenea persoane, statul are obligaţia să asigure un loc într-un serviciu medical sau social adecvat”, a mai transmis Emanuel Ungureanu.
El consideră că nu este acceptabil ca instituţiile statului să trimită oameni abandonaţi către iniţiative private, iar apoi să intervină exclusiv prin forţă, să evacueze sute de persoane peste noapte şi să nu explice unde sunt duse, dacă şi-au dat acordul şi dacă noile condiţii sunt mai bune.
“Răspunsul corect este reglementarea, sprijinirea conformării şi controlul permanent. Închiderea trebuie să fie ultima soluţie aplicată imediat, numai atunci când viaţa sau integritatea beneficiarilor este într-un pericol real şi iminent. Nu vrem nici azile ale groazei, nici oameni abandonaţi în stradă. Vrem case comunitare, decente, transparente şi controlate, în care solidaritatea să nu fie pedepsită, iar vulnerabilitatea oamenilor să nu fie exploatată”, a mai afirmat Ungureanu.
El a explicat care este propunerea USR în legătură cu acest subiect.
“USR propune în dezbatere publică şi trimite astăzi către Ministerul Muncii propuneri de modificări la hotărârea de guvern 268/2026. Vorbim despre un concept care nu este o inovare totală. Sunt asemenea aşezăminte în Suedia, în Franţa, în Germania, Marea Britanie, în Italia. Noi le-am definit ca fiind locuinţe comunitare de ocrotire şi sprijin. Este un serviciu social cu cazare, organizat într-o casă sau într-un grup restrâns de case integrate într-o comunitate rurală sau urbană, destinat adulţilor vulnerabili care nu dispun de locuinţă, familie sau sprijin suficient şi care nu necesită îngrijire medicală continuă ori asistenţă medicală complexă”, a afirmat Emanuel Ungureanu.
El a adăugat că acest serviciu asigură găzduire, hrană, igienă, supraveghere, sprijin pentru activităţile cotidiene, acces la servicii medicale şi sociale din comunitate şi menţinerea unui mediu de viaţă cât mai apropiat de cel familial.
Peste 400 de persoane au fost găsite în azile ilegale din Bihor, de multe ori trimise acolo de instituţii ale statului care nu le puteau oferi îngrijire pe termen lung.
