Pentru a înțelege de ce uităm este nevoie mai întâi de o înțelegere a modului în care funcționează memoria noastră – și de desființarea unor mituri despre memorie.
„Memoria nu este doar un singur lucru”, a declarat Susanne Jaeggi, profesor de psihologie la Universitatea Northeastern, pentru Live Science. „Există componente foarte diferite ale memoriei, iar acestea sunt, de asemenea, legate de diferite procese cognitive”.
În acest caz, este important să cunoaștem două tipuri diferite de memorie: memoria pe termen lung și memoria de lucru. Amintirile pe termen lung sunt o categorie largă și multifațetată de amintiri care implică cunoștințe, experiențe și abilități stocate în creier pentru perioade îndelungate – de la câteva ore până la o viață întreagă. Pe de altă parte, gândurile din memoria de lucru trec prin minte pentru doar câteva secunde sau minute la un moment dat.
Memoria de lucru este ca un „caiet de schițe al gândirii conștiente”, a declarat Earl K. Miller, profesor de neuroștiințe la MIT, pentru Live Science. Fiecare informație nouă, dialog interior și intrare senzorială trece prin memoria de lucru, iar anumite caracteristici ale memoriei de lucru explică probabil de ce uităm acele gânduri.
În primul rând, memoria de lucru are o capacitate foarte limitată. Au existat unele dezbateri cu privire la limita exactă și la modul de testare a acesteia, dar psihologii estimează că oamenii pot păstra în memoria de lucru doar între patru și șapte „bucăți” de informații – cum ar fi litere, cifre, cuvinte sau fraze – în același timp. În loc să fie conștient de toate aceste „bucăți” simultan, creierul trece de la o idee la alta, ceea ce face mai probabil ca una dintre ele să se piardă în învălmășeală, a explicat Miller.
În al doilea rând, creierul șterge rapid lucrurile neimportante din memoria de lucru pentru a face loc informațiilor noi. Prin urmare, dacă aceste amintiri pe termen scurt nu sunt transferate în amintiri pe termen lung (un proces numit consolidare), ele dispar curând din gândirea conștientă.
Deoarece creierul nu este de fapt capabil de multitasking, a spus Miller, acesta trebuie să „jongleze” cu diferite gânduri pe măsură ce memoria noastră de lucru se îndreaptă spre diferite idei. Acest lucru necesită efort conștient și atenție, care sunt supravegheate de cortexul prefrontal al creierului, o regiune implicată în învățarea complexă, luarea deciziilor și raționament. Dacă atenția se concentrează doar pe unul dintre aceste gânduri sau este deviată într-un loc nou, creierul pierde urma gândurilor anterioare.
„Scapă una dintre „bile” și de aceea uităm lucruri”, a spus Miller.
Este deosebit de probabil ca creierul să „piardă o bilă” din memoria de lucru atunci când este somnoros sau afectat de alcool sau alte droguri. Vârsta este, de asemenea, un factor; Miller a spus că funcția memoriei de lucru atinge punctul maxim la vârsta de 20 de ani și începe să scadă la vârsta mijlocie.
Dar pentru cei care se luptă în mod regulat cu gândurile care le scapă din minte, Jaeggi și Miller au câteva sfaturi bazate pe dovezi.
Pentru a nu mai uita atât de multe lucruri în primul rând, Miller sfătuiește împotriva multitasking-ului. „Când credeți că faceți mai multe lucruri în același timp, ceea ce faceți în realitate este să jonglați”, a spus el, iar jonglarea face ca uitarea să fie mai probabilă.
Jaeggi a dat un sfat pentru ce să faci atunci când un gând a dispărut deja.
„Recrearea contextului poate ajuta”, a spus ea. Asta înseamnă să te întorci în camera în care erai înainte sau să-ți refaci gândurile. Aceste indicii de context ar putea da creierului impulsul suplimentar de care are nevoie pentru a se întoarce câteva secunde în memoria de lucru și a recupera gândul înainte ca acesta să dispară complet.
