Se pare că România nu se mai face bine deloc. Ceea ce trebuia să fie un proiect care să îmbunătățească viața românilor va ajunge să fie un mare și răsunător eșec + pierderea unei mari sume de bani de la Uniunea Europeană.
Este vorba de o soluție pentru deșeurile din Județul Vâlcea. Proiectul se numește CMID Roești, adică Centrul de Management Integrat al Deșeurilor din localitatea Roești.
Bani europeni: 30 de milioane de EURO.
Doar în teorie, proiectul reprezintă soluția modernă și sustenabilă pentru tratarea deșeurilor: sortare, compostare, reciclare și eliminare controlată.
Obiectivul său este reducerea cantității de gunoi trimis la groapă, creșterea reciclării și protejarea mediului. CMID Roești trebuia să fie centrul de greutate al întregului sistem județean de salubrizare, finanțat cu bani europeni pentru a corecta ani de ilegalități și improvizații în gestionarea deșeurilor.
Ce ar fi trebuit să fie o investiție în viitorul verde al județului Vâlcea riscă să devină un mare eșec și un posibil uriaș scandal de corupție.
Cum s-a ajuns aici. Jurnaliștii de la Ziarul de Investigații susțin că toată afacerea este una foarte sulfuroasă, populată de foarte mulți afaceriști cu un trecut foarte dubios și că toată afacerea stă să bubuie din moment în moment:
***
Eșec anunțat pentru un mare proiect finanțat din bani europeni
”Ce este un CMID și de ce contează?
Un Centru de Management Integrat al Deșeurilor (CMID) este, în teorie, soluția modernă și sustenabilă pentru tratarea deșeurilor: sortare, compostare, reciclare și eliminare controlată. Obiectivul său este reducerea cantității de gunoi trimis la groapă, creșterea reciclării și protejarea mediului. În Vâlcea, CMID Roești trebuia să fie centrul de greutate al întregului sistem județean de salubrizare, finanțat cu bani europeni pentru a corecta ani de ilegalități și improvizații în gestionarea deșeurilor. Ce a ajuns, însă, este cu totul altceva.
La aproape două decenii de la ideea inițială, CMID Roești a devenit realitate în acte, dar o rușine în practică. Cu o investiție de peste 23,5 milioane euro (18,5 milioane doar pentru Roești), proiectul cofinanțat de Uniunea Europeană, Guvernul României și CJ Vâlcea a fost vândut publicului drept soluția salvatoare pentru deșeurile județului. În realitate, este o lucrare supraevaluată, întârziată cronic și operaționalizată într-un haos administrativ și juridic.
Un proiect blocat ani de zile de incompetență instituțională
Planificat încă din 2010, SMID-ul a fost un exemplu de cum se poate rata orice: achiziții anulate, lipsă de voință, fazări repetate și promisiuni politice fără acoperire. Deși Roești a fost finalizat în 2023 și inaugurat în ianuarie 2024, centrul a rămas nefuncțional luni întregi. Motivul? Nu avea operator. Județul Vâlcea a reușit, până în 2025, performanța de a construi un centru de tratare a deșeurilor pe fonduri europene… ca să-l țină închis.
Operator desemnat fără licitație: ciudata combinație Brantner–RO ECO
Când a venit momentul atribuirii contractului de operare, autoritățile județene au ocolit legea. În locul unei licitații publice, s-a optat pentru o negociere directă netransparentă, prin care s-a „uns” operatorul Environment Care Waste Management SRL (cu o cifra de afaceri în anul 2024 de doar 1.040.000 lei) – Brantner.
Asocierea a primit contractul pe 6 martie 2025, deși procedura fusese deja anulată de instanță. Chiar și așa, contractul a fost pus în aplicare în aprilie, iar firma și-a început activitatea ilegal: fără autorizație completă, fără pregătire logistică, și fără respect pentru obligațiile contractuale.
Environment Care Waste Management SRL (RO ECO) este o firmă-fantomă cu 10 angajați în anul 2024 și o cifră de afaceri de 200.000 de euro, și fără o activitate clară, asociată cu personaje controversate din industria salubrizării, Honorius Prigoană. Brantner, un nume cu istoric în România, s-a aliat cu acest vehicul de influență probabil pentru a intra pe piață pe ușa din dos.
Brantner – o istorie presărată cu scandaluri
Brantner nu este la primul ”derapaj”. În Cluj, un administrator al companiei a fost implicat într-un caz de corupție cu primarul orașului, încheiat cu achitări, dar cu imaginea compromisă. În Sălaj, a fost sancționată de Garda de Mediu pentru că a început activitatea fără autorizație. În Târgu Mureș, a colaborat cu firme de salubrizare cel puțin controversate, generând haos în colectarea deșeurilor. Peste tot, același tipar: intrări pe piață prin combinații discutabile, dispreț față de reguli și servicii livrate sub standarde.
Deși centrul de la Roești-Vâlcea include instalații de sortare și tratare de ultimă generație, în realitate operatorul Brantner a transformat locația într-o simplă groapă de gunoi. Deșeurile sunt aduse amestecat, fără colectare pe fracții, fără sortare, fără compostare. Adică exact opusul scopului proiectului.
Situația încalcă grav obligațiile asumate prin contract și condițiile de finanțare. Și mai grav, depozitarea actuală încalcă toate normele de mediu din România, transformând CMID-ul într-un focar de ilegalitate cu sprijinul tacit al autorităților.
Mai mult, surse apropiate de situație susțin că din anumite zone din marea de deșeuri amestecate depozitate neconform la Roești ar fi fost observate emanații de fum – ceea ce ridică suspiciuni serioase privind riscul unui incendiu. Dacă acest colos de gunoi ar lua foc, consecințele pentru sănătatea populației și mediu ar fi dramatice, poluarea fiind extremă într-o zonă deja vulnerabilă.
În plus, autorizația ISU pentru acest centru este cel puțin discutabilă, având în vedere lipsa de măsuri reale de prevenție într-un spațiu unde se gestionează tone de deșeuri nesortate și inflamabile, nemaivorbind de faptul că splinkerele mai aveau nevoie de vreo 20 cm.
Toată această situație reflectă o bătaie de joc la adresa banilor europeni cu care a fost construit CMID-ul. Ce trebuia să fie un model de bune practici în gestionarea deșeurilor a fost pervertit într-un mecanism opac de cheltuire a fondurilor, cu beneficii minime pentru comunitate și riscuri maxime pentru mediu.
Operațiuni fără autorizație: autoritățile tolerează ilegalitatea
În aprilie 2025, operatorul a început lucrul fără a avea finalizat transferul autorizației integrate de mediu. Autoritățile de mediu nu au intervenit, deși CMID funcționa în afara cadrului legal. Mai mult, felul în care această autorizație a fost obținută ridică semne uriașe de întrebare: o autorizație de mediu emisă unei primării și expirată de aproape 7 ani a fost brusc „reactivată” în doar trei zile – o procedură care în mod normal, în România, durează luni de zile sau chiar peste un an. Totul este învăluit într-un mister total, o „operațiune” care sfidează orice standard de transparență și legalitate, iar singurii care vor putea elucida această situație rămân procurorii. Este cel puțin suspectă pasivitatea Agenției pentru Protecția Mediului și a Gărzii de Mediu. Se poate vorbi clar despre complicitate prin inacțiune.
Un sistem „integrat” doar pe hârtie
Planul SMID prevedea tratarea parțială a deșeurilor la Roești și restul la Râmnicu Vâlcea, însă infrastructura de acolo nu există. Roești a fost obligat să preia tot. Rezultatul? Supraîncărcare, amestecarea fluxurilor de deșeuri și blocarea întregului lanț. În lipsa sortării și tratării, țintele de reciclare nu pot fi atinse, iar Vâlcea riscă sancțiuni europene – sancțiuni care, ca întotdeauna, vor fi acoperite tot din banii cetățenilor. Ironia amară este că aceiași cetățeni sunt și singurii prejudiciați în această afacere – plătind atât pentru eșecul instituțional, cât și pentru eventualele penalizări venite de la Bruxelles.
La mijlocul anului 2025, CMID Roești nu funcționează încă la capacitatea și parametrii proiectați. Deși instalațiile există și sunt funcționale tehnic (sortare, TMB, epurare levigat etc.), ele sunt sub-utilizate sau ocolite din cauza problemelor de mai sus. Centrul operează ca un depozit temporar unde deșeurile sosesc amestecate în mod continuu. Problemele majore identificate sunt:
(1) Lipsa colectării separate efective și amestecarea deșeurilor la centru, contrar standardelor;
(2) Regimul de operare incert din punct de vedere al autorizațiilor de mediu (operațiuni începute înainte de finalizarea transferului AIM);
(3) Infrastructură SMID nefinalizată integral (stații de transfer și tratare incomplete), ceea ce supraîncarcă Roești-ul;
(4) Conflicte de interese și juridice – litigii în curs între ADI și operatori;
(5) Riscul ca nerealizarea indicatorilor SMID să ducă la penalități sau returnarea fondurilor UE (~30 milioane euro).
Toate aceste aspecte sunt în curs de remediere, autoritățile anunțând că depun eforturi pentru intrarea în normalitate a sistemului în a doua jumătate a lui 2025.
Rămâne de văzut dacă problemele juridice se vor clarifica (decizia instanței privind suspendarea/anularea contractului Environment–Brantner este așteptată), dacă toți primarii vor intra în sistemul integrat și dacă operatorul își va ajusta activitatea conform cerințelor (implementând sortarea și tratarea, nu doar depozitarea).
În condițiile actuale, Roești Vâlcea riscă să devină un eșec național. Contractul de 30 milioane euro este în pericol. Deșeurile nu sunt gestionate conform, indicatorii de performanță sunt compromiși, iar operatorul desemnat nu respectă nici măcar cerințele minimale.
Cine este Environment Care Waste Management SRL
Firma fraților Prigoană.
Brantner în România – între cifre mari și probleme sistemice
Brantner este o companie austriacă specializată în salubrizare și managementul deșeurilor, fondată în 1936 la Krems, ca afacere de familie. În anii 2000, și-a extins operațiunile în mai multe țări europene, inclusiv România, unde a intrat în 2004 prin crearea filialei Brantner România Holding. În România, compania a fost activă mai ales în Transilvania și Banat, cu contracte de colectare și salubritate în Cluj-Napoca, Oradea, Reșița, Zalău, Satu Mare, Târgu Mureș și altele.
În Cluj-Napoca, Brantner deservește de ani buni jumătate din oraș, în baza unui contract de concesiune, având în 2020 o cifră de afaceri de aproximativ 15,5 milioane euro și peste 500 de angajați. Acționarul majoritar este Brantner Romania Holding GmbH Austria (90%), restul fiind deținut de parteneri locali. La suprafață, pare o companie solidă. Dar în practică, Brantner a fost implicată în multiple controverse – fie privind calitatea serviciilor, fie procedurile de atribuire, fie parteneriatele obscure pe care le-a încheiat pentru a pătrunde în piețele locale.
Brantner în Vâlcea – intrare cu probleme, parteneriate opace
În județul Vâlcea, Brantner a pătruns abia recent, prin asocierea cu firma fraților Prigoană, cunoscută și sub numele de RO ECO. Această firmă, lipsită complet de experiență operațională (fără angajați, fără cifră de afaceri), a fost acceptată ca partener în contractul major de salubrizare județean, deși numeroase voci au semnalat că ar putea fi un vehicul de influență politică, legat de frații Prigoană – personaje controversate în istoria industriei de salubritate din România.
Modelul este familiar: Brantner aduce aparența de profesionalism, iar partenerul local „asigură” culoarul administrativ. Presa a numit această combinație „rețeaua Brantner–Prigoană” și a denunțat lipsa de transparență și modul în care ADI Vâlcea a acceptat asocierea fără o competiție reală. Faptul că această asociere a fost singura „eligibilă” pentru contract a ridicat suspiciuni serioase în rândul opiniei publice, mai ales având în vedere istoricul de probleme al celor implicați.
Târgu Mureș – lecția ignorată a parteneriatelor toxice
Un exemplu elocvent vine din Târgu Mureș, unde între 2021 și 2022 Brantner a colaborat în alternanță cu Sylevy Cleaning (Salubriserv), o firmă locală cu reputație proastă. După expirarea fostului contract de salubrizare, autoritățile au atribuit provizoriu serviciul firmei Sylevy, care a provocat rapid un dezastru ecologic – străzile orașului au fost sufocate de gunoaie neridicate. Pentru a evita colapsul complet, în 2022 autoritățile au implicat și Brantner: orașul a fost împărțit între cele două companii, Sylevy ridicând deșeurile menajere, iar Brantner ocupându-se de curățenia stradală și transportul deșeurilor colectate selectiv.
Brantner a câștigat ulterior o licitație pentru zona extinsă (Târgu Mureș și 18 comune), dar tranziția a fost haotică – Sylevy a contestat rezultatul, iar în final contractul a fost atribuit în 2023 altei asocieri (Polaris M Holding și Urban). Pe parcurs, colaborarea Brantner–Sylevy a fost aspru criticată: Sylevy era controlată de un om de afaceri cu conexiuni politice, susținut de administrația locală, și presta servicii scumpe și proaste. Brantner, acceptând parteneriatul, și-a asociat imaginea cu eșecul generalizat al sistemului. Deși acum nu mai activează în Târgu Mureș, episodul rămâne o dovadă clară a riscurilor de a intra în combinații locale toxice – lecție pe care compania pare că nu a învățat-o, dacă judecăm după ceea ce se întâmplă acum în Vâlcea.
Avem așadar, un proiect european sacrificat pe altarul combinațiilor locale.
