Într-un interviu amplu acordat ziarului Corriere della Sera, Luka Modric (40 de ani) a vorbit despre antrenorii care i-au marcat bogata carieră, printre care José Mourinho, pe care l-a apreciat în mod deosebit, în ciuda durităţii sale.
Mijlocaşul croat, care s-a alăturat echipei AC Milan vara trecută după ce a scris o pagină de istorie la Real Madrid, a vorbit despre aspecte foarte intime din viaţa sa, precum asasinarea bunicului său, Luka, de către cetnici sârbi. El a vorbit şi despre cariera sa de fotbalist şi, în special, despre antrenorii care l-au marcat.
El îl menţionează în special pe José Mourinho, pe care l-a cunoscut în timpul unui sezon la Real Madrid (2012-2013). „Excepţional”, spune el. „Ca antrenor şi ca persoană. El m-a vrut la Real Madrid. Fără Mourinho, nu aş fi ajuns niciodată acolo. Regret că l-am avut doar un sezon.”
El consideră că portughezul este mai dur decât Massimiliano Allegri, antrenorul său de la AC Milan, sau Carlo Ancelotti, pe care l-a cunoscut la Real. „L-am văzut făcându-l pe Cristiano Ronaldo să plângă în vestiar, un om care se dăruieşte pe teren, pentru că, o singură dată, nu a alergat după fundaşul advers”, explică Modric.
„Mourinho este foarte direct cu jucătorii, dar este sincer. Îl trata pe Sergio Ramos şi pe nou-venit în acelaşi mod: dacă avea ceva să-ţi spună, ţi-o spunea. Max (Allegri) este la fel: îţi spune sincer ce este bine şi ce este rău. Sinceritatea este fundamentală”, a afirmat Modric.
El a detaliat, de altfel, relaţia sa cu Allegri. „Nu pot să vă spun nimic cât timp el este aici”, a zâmbit el. „Lăsând gluma la o parte, are o personalitate incredibilă. Seamănă puţin cu Ancelotti: sensibil, amuzant şi îi place să facă glume. Dar pe teren, ca antrenor, este un maestru. Cunoaşte fotbalul ca puţini alţii. Nu-l cunoşteam foarte bine, dar sunt încântat că acum este antrenorul meu.”
Chiar dacă italianul nu este preferatul lui Modric. „Carlo este numărul unu”, spune el. „Este greu de exprimat. Pentru personalitatea lui, nu doar pentru calităţile sale pe banca tehnică. Am vorbit deseori despre Milano şi AC Milan când eram la Madrid. Locul acela era unic şi pentru el. Îmi amintesc de întâlnirea noastră. Eram singur în oraş. M-a sunat şi mi-a spus: „Vino să iei cina cu mine”. Am vorbit ore întregi, despre tot. Despre fotbal, familie, viaţă. În general, antrenorii nu au încredere în jucătorii lor. El, da.”
