Etichetele calorice de pe meniurile restaurantelor au un impact negativ asupra persoanelor cu tulburări de alimentaţie, potrivit unui nou studiu publicat săptămâna aceasta.
Studiul, condus de cercetători de la Colegiul King din Londra, este primul de acest gen şi a constatat că persoanele care au fost diagnosticate cu o tulburare de alimentaţie şi-au schimbat comportamentul dacă li s-a prezentat un meniu cu etichete calorice.
Acest lucru a inclus evitarea restaurantelor, declanşarea gândurilor legate de tulburările alimentare şi acordarea unei atenţii mai mari etichetelor cu calorii.
Cercetarea a constatat că unele persoane cu tulburări de alimentaţie au raportat că vizualizarea etichetelor calorice din meniu le-a întărit convingerile legate de tulburările de alimentaţie.
Studiul a evaluat cercetările existente pentru a ajuta la construirea unei imagini a modului în care etichetele nutriţionale de pe meniuri influenţează persoanele cu un istoric de tulburări de alimentaţie. Acesta a analizat 16 studii din Regatul Unit, Statele Unite, Canada şi Arabia Saudită, care au inclus în total 8.074 de participanţi.
Cercetarea evidenţiază faptul că persoanele care suferă de tulburări de alimentaţie pot simţi că aceste afecţiuni sunt percepute ca fiind mai puţin importante în lumina politicilor de prevenire a obezităţii.
Totodată, sănătatea fizică nu poate fi măsurată prin intermediul unui singur indicator, cum ar fi greutatea. Unii susţin că etichetarea caloriilor poate fi văzută ca un instrument nepotrivit pentru a rezolva o problemă complicată şi că persoanele cu tulburări de alimentaţie ar putea avea de pierdut.
Etichetarea alimentelor a intrat în vigoare în Anglia în 2022. Restaurantele, chioşcurile care vând mâncare la pachet (take-out) şi cafenelele trebuie să afişeze caloriile alimentelor şi băuturilor pe care le vând pe meniuri, meniuri online şi platforme de take-out. Măsura a fost o încercare de a limita creşterea nivelului de obezitate.
Statele Unite şi Canada au introdus, de asemenea, obligativitatea afişării caloriilor, însă puţine politici care vizează obezitatea au luat în considerare impactul potenţial asupra tulburărilor alimentare.
Organizaţia caritabilă pentru tulburări alimentare Beat estimează că cel puţin 1,25 milioane de persoane din Regatul Unit suferă de tulburări alimentare. Numărul persoanelor internate în spital cu tulburări de alimentaţie a crescut cu aproximativ 7 % în fiecare an începând cu 2005 – 2006.
„Studiul nostru evidenţiază faptul că persoanele cu experienţă trăită de tulburări de alimentaţie sunt frustrate de faptul că sunt lăsate în afara conversaţiei privind etichetele calorice”, a declarat autorul principal al cercetării, dr. Tom Jewell, lector în asistenţă medicală în domeniul sănătăţii mintale la Colegiul King, .
Stabilirea unui echilibru între impactul pozitiv şi cel dăunător al etichetelor calorice pe meniuri este vitală în orice politică de sănătate publică, spune el.
„Factorii de decizie politică ar trebui să ia în considerare impactul atât asupra obezităţii, cât şi asupra tulburărilor de alimentaţie atunci când iau decizii cu privire la etichetarea nutriţională”, a mai precizat acesta, indicând că o revizuire recentă „a constatat că etichetarea caloriilor are un efect modest asupra comportamentului oamenilor, dar acest lucru trebuie să fie contrabalansat cu prejudiciul potenţial pe care îl pate avea în cazul persoanelor cu tulburări de alimentaţie”.
„Studiul nostru oferă o completare importantă la baza de dovezi în jurul etichetelor calorice. De obicei, se pune foarte mult accent pe faptul dacă politicile sunt eficiente în reducerea obezităţii, dar este, de asemenea, esenţial să se investigheze dacă aceste politici dăunează involuntar persoanelor cu tulburări de alimentaţie. Analiza noastră arată, de asemenea, că sunt necesare mai multe cercetări pentru a înţelege pe deplin impactul etichetelor calorice asupra persoanelor cu tulburări de alimentaţie. De exemplu, niciunul dintre studii nu a inclus persoane tinere”, a menţionat la rândul său dr. Nora Trompeter, cercetător la University College London UCL) şi coautor al studiului.
