Însă Europa apare ca principala perdantă.
Dependența energetică a Uniunii Europene (UE) de gazul rusesc a devenit evidentă, forțând țările europene să caute alternative rapide și costisitoare pentru a-și garanta aprovizionarea cu energie, informează EL HERALDO DE MEXICO, conform Rador Radio România.
Această schimbare a dus la o creștere semnificativă a prețurilor la energie, afectând atât consumatorii, cât și industriile.
În plus, războiul a provocat o criză umanitară fără precedent în Europa de după cel de- al Doilea Război Mondial.
Milioane de refugiați ucraineni au cerut azil în țările europene, punând presiune pe sistemele de asigurări și pe resursele publice ale unor națiuni precum Polonia, Germania și România.
Ca răspuns la conflict, Europa a lansat o cursă a înarmărilor, cheltuind miliarde de euro pentru reînarmarea și modernizarea forțelor sale militare.
De exemplu, companii precum Volkswagen transformă fabricile de mașini pentru a produce tancuri. Această militarizare reprezintă o deturnare a unor resurse care ar fi putut fi investite în sectoare precum educația, sănătatea și infrastructura civilă.
De asemenea, au fost expuse fragmentarea și ineficiența sectorului militar european. Diversitatea sistemelor militare și lipsa unei comenzi unificate limitează capacitatea de descurajare a Europei împotriva amenințărilor externe.
Contextul mai larg
Între timp, Statele Unite au valorificat situația, crescându-și exporturile de arme către Europa și consolidându-și influența geopolitică în regiune.
Această dependență militară și energetică a Europei de actorii externi îi slăbește autonomia strategică și economică.
În concluzie, războiul din Ucraina a scos la iveală vulnerabilitățile Europei, de la dependența sa energetică până la lipsa de coeziune a apărării.
Criza umanitară și deturnarea resurselor către sectorul militar agravează și mai mult situația.
Dacă Europa nu reușește să abordeze aceste slăbiciuni structurale, riscă să fie retrogradată pe scena geopolitică globală, plătind un preț mare pentru lipsa sa de previziune și unitate. „Va putea Europa să-și recapete influența și vocea pe scena globală sau este condamnată să fie întotdeauna scena unor războaie străine și a unor acorduri în care nu este niciodată protagonistă?”, e întrebarea retorică ce a analizei.
