Între 13 şi 17 mai, la Basel, 37 de ţări vor participa la cea de-a 69-a ediţie a celui mai urmărit show de talente TV din lume.
Organizatorii
Concursul are loc de obicei în ţara care a câştigat ediţia precedentă. Este organizat de Uniunea Europeană de Radiodifuziune (UER), prima alianţă mondială a serviciilor publice de media, fondată în 1950.
Ea are 113 membri în 56 de ţări şi 31 de asociaţi în Asia, Africa, Australasia şi America. Împreună, aceştia ajung la o audienţă de peste un miliard de persoane în întreaga lume, difuzând în 153 de limbi.
Participanţi
Radiodifuzorii pot trimite candidatul ales de ei. Candidatul şi cântecul pot fi alese de public prin intermediul unui concurs naţional de televiziune, intern de către mass-media sau printr-un proces de selecţie mixt.
În acest an, participă 37 de ţări, 31 concurând în semifinalele din 13 şi 15 mai, iar 26 în finala din 17 mai. Şase ţări se califică automat.
Radiodifuzorul public israelian Kan este, de asemenea, membru al EBU. Israelul a câştigat competiţia de patru ori.
Radiodifuzorul public australian SBS este membru asociat al EBU şi a fost invitat să participe la concurs din 2015.
Membrii ruşi ai EBU au fost suspendaţi în mai 2022, la câteva luni după începerea ofensivei de amploare a Rusiei în Ucraina. La rândul său, radiodifuzorul belarus a fost exclus de la Eurovision din 2021, după controverse legate de melodiile propuse de această ţară autoritară.
Turcia nu a mai participat din 2013.
Reguli
Durata cântecului nu trebuie să depăşească trei minute. Numărul de persoane pe scenă este limitat la şase.
Artiştii îşi prezintă cântecele live, instrumentele sunt interpretate în playback. Cântecul trebuie să fie o operă originală, iar din 1999 versurile pot fi scrise în orice limbă.
Versurile şi interpretările trebuie să evite conţinutul politic, comercial sau ofensator.
Cei „cinci mari” contribuitori
Dintre concurenţi, doar şase – ţara gazdă şi „cei cinci mari” – Germania, Spania, Franţa, Italia, Marea Britanie, cei mai mari contribuitori la organizarea concursului – se califică automat pentru finală.
Un „big four” a fost introdus pentru prima dată în 2000, iar Italia s-a alăturat în 2011. Aceste ţări au câştigat doar de două ori după introducerea acestui sistem.
Semifinalele
Celelalte ţări trebuie mai întâi să treacă testul semifinalelor.
Anul acesta, prima semifinală, de marţi, are 15 participanţi, iar cea de-a doua, de joi, 16.
În fiecare dintre aceste runde, decise prin votul publicului din ţările participante, 10 dintre ele îşi câştigă biletul pentru show-ul final.
Cei calificaţi automat urcă şi ei pe scenă pentru a-şi interpreta piesele, dar nu sunt supuşi votului în această etapă.
Finala şi votul
Toţi locuitorii din cele 37 de ţări participante pot vota, prin telefon, SMS sau prin intermediul unei aplicaţii. În fiecare ţară, un juriu format din cinci profesionişti votează, de asemenea. Ambele voturi au aceeaşi greutate. Nu este posibil să votezi pentru propria ţară.
Cântecul de pe primul loc primeşte 12 puncte, cântecul de pe locul al doilea 10 puncte, iar cântecele de pe locurile al treilea şi al patrulea de la 8 la 1 punct.
Cetăţenii ţărilor neparticipante pot, de asemenea, să voteze, dar votul cumulat „din restul lumii” contează doar pentru o „ţară”.
Câştigătorul
Rezultatele voturilor nu sunt făcute publice până la sfârşitul show-ului, pentru a intensifica suspansul.
Juriul profesionist îşi prezintă votul înainte ca voturile telespectatorilor să fie publicate, ţară cu ţară.
Ţara câştigătoare câştigă dreptul de a găzdui următoarea ediţie a Eurovision.
