L-a răsturnat de la putere pe liderul Venezuelei, a promis să controleze vastele rezerve de petrol ale ţării şi a ameninţat alte ţări din America Latină cu acţiuni militare similare. A vorbit deschis despre anexarea Groenlandei, chiar şi cu forţa. Şi, dincolo de emisfera vestică, a avertizat Iranul că SUA ar putea să atace din nou. Începând noul an cu o serie de mişcări agresive şi o retorică aprinsă, cu doar câteva zile înainte de prima aniversare a învestirii sale, preşedintele Donald Trump a distrus ordinea globală bazată pe reguli, pe care chiar SUA a ajutat să fie construită din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial, comentează Reuters.
Acest lucru a lăsat o mare parte a lumii în stare de şoc, atât prietenii, cât şi duşmanii încercând să se adapteze la realităţile geopolitice aparent modificate. Mulţi sunt nesiguri cu privire la ceea ce va face Trump în continuare şi dacă ultimele schimbări vor fi de lungă durată sau pot fi anulate de un viitor preşedinte american mai tradiţional.
„Toată lumea se aştepta ca Trump să se întoarcă în funcţie cu mare tam-tam”, spune Brett Bruen, fost consilier de politică externă în administraţia Obama şi acum şef al firmei de consultanţă Global Situation Room. „Dar această demolare a pilonilor care au susţinut mult timp stabilitatea şi securitatea internaţională are loc într-un ritm alarmant şi perturbator”, recunoaşte expertul.
DOCTRINA SFERELOR DE INFLUENŢĂ
Totuşi, multe lucruri sunt încă neclare, Trump a demonstrat în câteva luni că îi place să exercite puterea brută a Americii, aşa cum a făcut-o cu bombardarea instalaţiilor nucleare iraniene în iunie şi cu atacul din 3 ianuarie asupra Venezuelei. Şi a dat de înţeles că ar putea interveni din nou, în special în emisfera vestică, unde a promis să restabilească dominaţia SUA, în ciuda faptului că a făcut campanie pe baza unei agende „America First” care evită noi implicări militare.
Analiza referitoare la zguduirea sistemului global de către Trump se bazează pe interviuri cu peste o duzină de actuali şi foşti oficiali guvernamentali, diplomaţi străini şi analişti independenţi din Washington şi din capitalele din întreaga lume, precizează Reuters.
Pe scena globală, Trump resuscitează ceea ce o mare parte a comunităţii internaţionale a respins de mult timp ca fiind o viziune asupra lumii depăşită – sfere de influenţă create de marile puteri.
Inspiraţia este Doctrina Monroe din secolul al XIX-lea, care a acordat prioritate supremaţiei SUA în emisfera vestică şi pe care Trump a adoptat-o şi a transformat-o în „Doctrina Donroe” (combinaţie de litere de la numele său – n.r.).
Experţii atrag atenţia că, în timp ce reînvierea acestei strategii s-ar putea să-i fi neliniştit pe unii aliaţi ai SUA, ea ar putea servi totodată intereselor Rusiei, angajată într-un război în Ucraina, o fostă republică sovietică, şi ale Chinei, care de mult timp are ochii aţintiţi asupra Taiwanului.
În urma atacului SUA asupra Venezuelei – şi a mizei transparente a lui Trump pentru resursele vitale ale statului OPEC – unii dintre cei mai fideli aliaţi ai Americii şi-au manifestat îngrijorarea crescândă cu privire la destrămarea ordinii mondiale.
În joc este un sistem internaţional care a luat naştere în ultimele opt decenii, în mare parte sub conducerea SUA, şi care, deşi a suferit ocazional inversări de situaţie, a contribuit la evitarea conflictelor mondiale. Acesta s-a bazat pe comerţul liber, statul de drept şi respectarea integrităţii teritoriale.
„LUMEA REALĂ”
Un oficial al Casei Albe a declarat că politicile urmărite de Trump, inclusiv accentul puternic pe America, demonstrarea puterii militare, represiunea la frontieră şi utilizarea pe scară largă a tarifelor, sunt motive pentru care a fost ales de electoratul său. „Vedem că liderii mondiali răspund în consecinţă”, a adăugat oficialul.
Stephen Miller, un influent consilier al Casei Albe, a rezumat viziunea administraţiei asupra lumii când a declarat pentru CNN, pe 5 ianuarie: „Trăim într-o lume, în lumea reală… care este guvernată de forţă, care este guvernată de putere”.
Europenii, deja zguduiţi de îndoieli cu privire la disponibilitatea lui Trump de a apăra Ucraina împotriva Rusiei, s-au exprimat mai deschis în ultimele zile, în special cu privire la obsesia sa pentru Groenlanda, un teritoriu autonom al Danemarcei, membră NATO.
Preşedintele german Frank-Walter Steinmeier a acuzat săptămâna trecută SUA de „prăbuşirea valorilor” şi a îndemnat lumea să nu lase ordinea internaţională să se dezintegreze într-un „cuib de nemernici”.
Trump a declarat că SUA trebuie să deţină insula arctică pentru a împiedica Rusia sau China să o ocupe, deşi prim-ministrul danez Mette Frederiksen a avertizat că o mişcare a SUA de a prelua Groenlanda ar însemna sfârşitul alianţei transatlantice.
Pe fondul neliniştii crescânde, unii lideri europeni au sugerat că NATO ar trebui să desfăşoare forţe în Arctica pentru a răspunde preocupărilor SUA în materie de securitate.
„EUROPA, SUNTEŢI PE CONT PROPRIU!”
Chiar înainte de ultimele evoluţii, unii aliaţi ai SUA începuseră deja să ia măsuri pentru a se proteja împotriva politicilor uneori eratice ale lui Trump, inclusiv eforturile crescânde ale Europei de a-şi consolida propria industrie de apărare intrând la acest capitol.
Trump a stârnit, de asemenea, îngrijorare în rândul partenerilor asiatici ai Washingtonului. Itsunori Onodera, un influent parlamentar japonez din partidul de guvernământ şi fost ministru al apărării, a scris pe X că operaţiunea SUA în Venezuela a fost un exemplu clar de „schimbare a statu-quo-ului prin forţă”.
Criticile lui Trump la adresa aliaţilor europeni şi aparenta înclinaţie către Rusia din primăvara trecută au determinat un grup de parlamentari japonezi de rang înalt să ia în considerare faptul că singura ţară care a fost atacată cu bombe atomice ar putea fi nevoită să-şi dezvolte propria armă nucleară.
În Coreea de Sud, Kim Joon-hyung, parlamentar al Partidului Progresist pentru Reconstrucţia Coreei, a declarat că acţiunile lui Trump în Venezuela „deschid cutia Pandorei, în care cei puternici pot folosi forţa împotriva celor slabi”.
În contrast, fostul prim-ministru japonez Shigeru Ishiba a declarat pentru Reuters că nu consideră acţiunea lui Trump în Venezuela ca fiind o „evoluţie cutremurătoare” pentru ordinea mondială, deşi s-a întrebat dacă atenţia sporită a lui Trump asupra emisferei vestice este un mesaj de genul „Europa, sunteţi pe cont propriu”.
Majoritatea guvernelor prietene au avut o reacţie destul de moderată în privinţa Venezuelei, ezitând să-l contrarieze pe preşedintele SUA.
„A-l mustra public pe Trump nu ne va ajuta să ne atingem obiectivele”, a declarat un oficial britanic, sub condiţia anonimatului.
Mexicul, guvernat de stânga, a criticat rapid destituirea de către SUA a lui Nicolas Maduro, liderul socialist autoritar al Venezuelei, dar, având în vedere miza uriaşă a relaţiilor cu vecinul său din nord, un înalt oficial mexican a declarat că „nu va merge mai departe de condamnarea publică a folosirii forţei”.
UN NOU IMPERIALISM?
Trump, care a ameninţat cu acţiuni militare unilaterale împotriva cartelurilor de droguri din Mexic şi Columbia, a declarat săptămâna trecută într-un interviu acordat New York Times că autoritatea sa de comandant suprem este limitată doar de „propria moralitate”, nu de dreptul internaţional.
În timp ce criticii îl acuză pe Trump de un nou imperialism în America Latină, apărătorii săi spun că acesta era de mult necesar, mai ales având în vedere progresele economice şi diplomatice ale Chinei în regiune.
Oficialul de la Casa Albă, care a vorbit sub condiţia anonimatului, a spus că Trump „restabileşte în mod legitim influenţa americană”, în special prin eliminarea lui Maduro, pe care l-a acuzat că „otrăveşte” americanii cu un flux de droguri ilegale şi că trimite imigranţi venezueleni în SUA.
„Deşi acţiunile administraţiei în Venezuela au şocat lumea şi au transmis un mesaj puternic rivalilor SUA din Beijing, Moscova, Havana şi Teheran, acestea sunt probabil doar punctul de plecare pentru o reevaluare pe termen lung şi mai cuprinzătoare a intereselor fundamentale ale SUA în emisferă”, a scris Alexander Gray, senior fellow la Atlantic Council şi fost consilier de politică externă în primul mandat al lui Trump.
Abordarea lui Trump comportă însă unele riscuri pentru SUA.
Unii analişti spun că actori regionali cheie, precum Brazilia, ar putea fi împinşi şi mai aproape de China, pe măsură ce se protejează împotriva presiunilor lui Trump.
Cel mai neliniştitor pentru aliaţii SUA a fost accentul pus de Trump pe petrolul Venezuelei ca forţă motrice din spatele înlăturării lui Maduro.
Washingtonul a lăsat pentru moment la putere loialii preşedintelui destituit, forţându-i în acelaşi timp să acorde companiilor americane acces privilegiat.
CHINA ŞI RUSIA SE SIMT ÎNCURAJATE
Experţii avertizează că utilizarea puterii SUA fără nicio referire la normele internaţionale ar putea încuraja China şi Rusia să-şi intensifice măsurile coercitive împotriva propriilor vecini. Oficialul de la Casa Albă a replicat că adversarii SUA „au luat fără îndoială notă de puterea preşedintelui”.
Zhao Minghao, expert în afaceri internaţionale la Universitatea Fudan din Shanghai, a declarat că SUA „au exagerat noţiunea de «ameninţare chineză» în America Latină”. La scurt timp după preluarea mandatului, Trump a vorbit despre recuperarea Canalului Panama şi a presat guvernul panamez să reconsidere facilităţile administrate de China în apropierea căii navigabile strategice.
Zhao a remarcat însă că Trump părea să susţină sferele de influenţă ale marilor puteri, o abordare pe care mulţi o consideră atractivă pentru Beijing.
Opinia predominantă în Rusia este că atacul SUA asupra Venezuelei, inclusiv aducerea lui Maduro la New York pentru a fi judecat pentru „trafic de droguri”, a fost o simplă demonstraţie de forţă.
„Faptul că Trump a „furat” pur şi simplu preşedintele unei alte ţări arată că, practic, nu există drept internaţional – există doar legea forţei”, a declarat pentru Reuters Serghei Markov, fost consilier al Kremlinului. „Dar Rusia ştie asta de mult timp”, adaugă el.
Apetitul lui Trump pentru noi acţiuni militare în străinătate ar putea continua să vizeze ţinte dincolo de emisfera vestică.
Chiar şi în contextul consecinţelor asupra Venezuelei, el a ameninţat că va interveni în numele protestatarilor din Iran, unde conducătorii clerici musulmani se confruntă cu una dintre cele mai dure provocări la adresa controlului lor de la Revoluţia Islamică din 1979. Duminică, Trump a declarat reporterilor aflaţi la bordul Air Force One că ia în considerare posibile răspunsuri, inclusiv opţiuni militare. „S-ar putea să fim nevoiţi să acţionăm din cauza a ceea ce se întâmplă”, a spus el.
