În timp ce undele electromagnetice stau la baza transmiterii mesajelor pe distanțe lungi în prezent, mecanica cuantică deschide posibilități fascinante prin comportamentul particulelor. Această nouă frontieră ar putea permite transmiterea și chiar teleportarea informațiilor între undele luminoase.
Experimentele științifice au demonstrat deja că undele luminoase își pot păstra proprietățile cuantice pe distanțe considerabile, făcând plauzibilă existența unor rețele cuantice la scară interstelară.
Boyle a explorat modul în care extratereștrii ar putea utiliza proprietățile cuantice ale luminii, comparând potențialul și limitele comunicării clasice și cuantice.
O descoperire importantă a fost că, spre deosebire de semnalele radio convenționale, care necesită doar câteva unde luminoase pentru a fi recepționate, comunicarea cuantică implică recepția unui număr mult mai mare de fotoni aflați în stări cuantice fragile pentru a decoda un mesaj.
Calculele lui Boyle indică faptul că ar fi necesare antene gigantice, cu diametre de peste 100 de kilometri, pentru a genera stări cuantice suficient de puternice pentru a fi detectate, chiar și de la civilizații extraterestre relativ apropiate.
Antenele mai mici ar putea funcționa, dar ar trebui poziționate în afara atmosferei terestre, pe Lună, de exemplu, pentru a capta suficienți fotoni.
Concluzia lui Boyle este fascinantă: orice civilizație capabilă de comunicare cuantică ar dispune probabil de tehnologia necesară pentru a observa Pământul și a constata că suntem incapabili să le detectăm semnalele, ceea ce ar putea explica reticența lor de a ne contacta.
