Expoziţia „Nina Cassian – 100 de ani, 100 de chipuri”, o incursiune inedită în universul artistic complex al scriitoarei Nina Cassian, se deschide la ARCUB în 22 noiembrie. Evenimentul are loc în contextul împlinirii, la 27 noiembrie, a 100 de ani de la naşterea Ninei Cassian şi oferă publicului oportunitatea de a descoperi şi alte faţete ale activităţii creatoare a celei care a fost recunoscută, în România şi în lume, ca poetă, dar care a fost, deopotrivă, o muziciană, o prozatoare, publicistă, desenatoare şi traducătoare de excepţie.
Evenimentul are loc în perioada 22 – 29 noiembrie şi este organizat de Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu Editura Cărţile Tango şi Micro Multilateral, distribuitorul filmului „Distanţa dintre mine şi tine” (documentarul despre Nina Cassian, regizat de Mona Nicoară, după o idee de Ada Solomon).
Expoziţia „Nina Cassian – 100 de ani, 100 de chipuri” poate fi vizitată de marţi până duminică între orele 12:00-20:00 la ARCUB – Hanul Gabroveni, în Sala Bolţilor şi reuneşte desene originale (portrete, autoportrete şi ilustraţii pentru cărţile sale de poezie) realizate de Nina Cassian, tablouri cu portrete reprezentative ale autoarei, realizate de pictori excepţionali precum Yvonne Hasan, George Löwendal sau Eva Cerbu, din diferite etape ale vieţii sale, scrisori, manuscrise, o parte dintre volumele sale apărute de-a lungul vieţii sale, în ediţii princeps, alături de câteva obiecte personale ale autoarei.
Toate exponatele aparţin colecţiilor private ale lui Alexandru Solomon (cineast, fiul pictoriţei Yvonne Hasan şi al lui Petre Solomon care au fost prieteni apropiaţi ai Ninei Cassian şi unul dintre producătorii documentarului dedicat Ninei Cassian, „Distanţa dintre mine şi mine”), Alice Năstase Buciuta (jurnalistă şi scriitoare, ultima editoare a Ninei Cassian, realizatoarea antologiei „Nina Cassian – O mie de poeme” şi autoarea Albumului Centenar „Nina Cassian – 100 de chipuri”) şi Dragoş Cojocaru (poet şi bibliotecar, prieten apropiat şi moştenitor al Ninei Cassian).
Intrarea este liberă.
„Am o problemă cu scurgerea timpului, pe care am şi făcut-o publică. Eu nu am avut o senzaţie de trecere de la copilărie la adolescenţă, tinereţe, maturitate, bătrâneţe… Nu simt nicio modificare, cu excepţia anatomiei. Mi se pare viaţa mult prea scurtă ca să o mai segmentăm. Bătrâneţea nu mă sperie decât sub raport fizic. Nici moartea nu mă sperie”, preciza Nina Cassian, în 2007, într-un text scris pentru „Jurnalul Naţional”.
„Dacă memoria mea e o zestre – sunt foarte bogată, prin profuziunea de elemente acumulate, peisaje, arome, culori, cărţi, artă, muzică, fiinţe etc. care mă cutreieră şi azi, cu o vitalitate şi o prospeţime aproape insuportabile”, consemna Nina Cassian în jurnalul său, Memoria ca zestre.
Nina Cassian s-a născut la 27 noiembrie 1924, cu numele Renée-Annie Katz, în oraşul Galaţi. În 1926 se mută împreună cu familia la Braşov, unde urmează şcoala primară, iar în 1935 familia se stabileşte în Bucureşti, unde Nina îşi continuă studiile la „Institutul Pompilian“.
De la vârsta de cinci ani, Nina Cassian începe să scrie poezii, cântă la pian şi desenează. În 1940 îi trimite un grupaj de versuri lui Tudor Arghezi. Acesta consemnează pe manuscris: „talent incontestabil, vocaţie sigură“. Studiază pianul şi compoziţia muzicală cu Th. Fuchs, Mihail Jora, Paul Jelescu şi Constantin Silvestri, ia lecţii de desen cu G. Loewendal şi M. H. Maxy şi de actorie cu Al. Finţi şi Beate Fredanov. Studiază limbi străine şi excelează în arte.
A debutat publicistic în 1945, în ziarul „România liberă“, cu poezia Am fost un poet decadent, şi editorial în 1947 cu volumul de versuri La scara 1/1, care a stârnit atacuri virulente din partea criticii oficiale, pentru decadenţă şi intelectualism. Intimidată de campania declanşată împotriva ei, Nina Cassian trece în extrema poeziilor realist-socialiste şi, până în 1956, publică mai multe volume în care va sacrifica valoarea artistică în compromisul cu ideologia comunistă aflată la putere: An viu – nouă sute şi şaptesprezece şi Sufletul nostru (1949), Cântece pentru Republică (1950), Tinereţe (1953), Florile patriei (1954). În paralel, publică savuroase cărţi pentru copii care vor delecta cititorii timp de decenii: Nică fără frică (1950), Ce-a văzut Oana, Bot Gros, Căţel fricos (1957), Prinţul Miorlau (1957), Chipuri hazlii pentru copii (1958) iar, ceva mai târziu, scrie o carte multpremiată şi iubită, Povestea a doi pui de tigru numiţi Ninigra şi Aligru (1969). Cărţile îi sunt retrase din bibliotecile şi librăriile din România, până la căderea regimului Ceauşescu. După 1989, Nina Cassian face câteva vizite în România, prima în 1993, când îi apare la Bucureşti antologia Cearta cu haosul, în colecţia „Biblioteca pentru toţi” a Editurii Minerva, iar, ulterior, în perioada 2008 – 2010, cu prilejul lansării altor volume de poezie sau proză publicate de Editura Cărţile Tango, ultima editură românească cu care Nina Cassian a colaborat personal.
În 1940, odată cu instalarea regimului fascist, este forţată să abandoneze „Institutul Pompilian” şi se înscrie la o şcoală evreiască de fete. În această perioadă se simte atrasă de mişcarea comunistă. În anul următor, Nina Cassian va pleca la New York, la invitaţia Facultăţii de Arte şi Ştiinţe a New York University unde susţine un curs de scriere creativă. În 1985, în urma obţinerii unei burse Soros, este profesor invitat la New York University. Ca urmare a arestării şi uciderii în închisoare a unuia dintre prietenii săi apropiaţi, Gheorghe Ursu, ale cărui jurnale menţionau părerile sale anti-regim, Nina Cassian ia hotărârea de a nu reveni în ţară.
În America devine cunoscută şi îi apar poeme în revistele cele mai importante: The New Yorker, Atlantic Monthly, American Poetry Review, New England Review. Publică peste zece volume de poezie în limba engleză, printre care Life Sentence, Take My Word for It!, Blue Apple, Lady of Miracles, Continuum.
În 1994, New York Public Library îi decernează Premiul „Leul literar“. Este invitată să susţină recitaluri de poezie la evenimente special dedicate creaţiei sale, ori în cadrul unor festivaluri internaţionale la Toronto, Rotterdam, Ierusalim, Londra, Dublin, Stockolm, Veneţia etc.
Se stinge din viaţă în 14 aprilie 2014, la New York. Operele sale au fost traduse în multe limbi şi poemele sale sunt incluse în antologii dedicate publicate atât în Europa, cât şi peste Ocean.
