Vernisajul expoziţiei „Duşmance ale poporului” va avea loc în 4 decembrie, începând cu ora 13:00, la sediul Muzeului Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei nr. 12, Bucureşti. Proiect al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, expoziţia este curatoriată de Virginia Ion, iar design-ul expoziţional a fost realizat de echipa coordonată de arhitecţii Cosmina Goagea şi Constantin Goagea de la Zeppelin Design.
În cadrul evenimentului vor lua cuvântul: Ovidiu Ţentea, manager interimar al Muzeului Naţional de Istorie a României, Ana Blandiana, preşedinte al Fundaţiei Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Cornel Ilie, director adjunct al MNIR, Virginia Ion, curatorul expoziţiei, Niculina Moica, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România.
Ca orice regim totalitar, comunismul nu a ţinut cont de vârsta, de sexul, de starea de sănătate sau de nivelul cultural al persoanelor împotriva cărora şi-a îndreptat represiunea.
„Duşmani ai poporului” nu au fost doar adulţi, ci şi copii, nu au fost doar bărbaţi, ci şi femei. O statistică realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet arată că 5,31% dintre deţinuţii închişi din motive politice în România comunistă au fost femei. Fie că li s-a stabilit pedeapsa printr-o sentinţă a tribunalelor militare, fie că au primit aşa-numitele condamnări administrative, fiind arestate în baza unor liste emise de Ministerul de Interne, mii de femei au îndurat condiţiile de detenţie din închisorile şi lagărele comuniste din România. Lor li se adaugă miile de femei deportate în 1945, ca etnici germani, în 1949, ca moşierese, sau în noaptea de Rusalii a anului 1951, dar şi miile de femei din Basarabia şi Nordul Bucovinei deportate în Siberia ca românce.
Expoziţia aduce în faţa publicului portretele a 71 de femei care au fost reţinute în perioada comunistă din raţiuni politice şi care au fost catalogate de regimul comunist drept „duşmani ai poporului” din cele mai variate motive: pentru că avuseseră legături cu Occidentul, fiind acuzate de „înaltă trădare”, pentru că făcuseră parte din rezistenţa anticomunistă din munţi sau pentru că se opuseseră ca pământurile să le fie confiscate în timpul procesului de colectivizare, iar unele dintre ele au devenit victime pur şi simplu pentru că erau mamele, soţiile, fiicele sau surorile unor persoane considerate periculoase de către regim.
Pe lângă cele 71 de victime-femei, într-o secţiune denumită „Cele mai tinere deţinute” sunt prezentate şi câteva cazuri de fetiţe care au cunoscut detenţia politică în perioada comunistă, pentru că s-au născut în închisoare, mamele lor fiind însărcinate în momentul arestării. De asemenea, în expoziţie sunt redate şi aspecte ale regimului penitenciar din închisorile de femei, folosindu-se fragmente din memorialistica de detenţie sau obiecte realizate în închisoare.
Proiectul expoziţional a mai fost prezentat la Spaţiul Expoziţional al Memorialului Sighet din Bucureşti (2021-2022), în 2023 a fost găzduit de Memorialul Revoluţiei din Timişoara şi de Muzeul Brăilei „Carol I”, fiind itinerat apoi, la Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei din Chişinău, la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet (în 2024), şi la Accademia di Romania din Roma, în perioada martie-mai 2025.
Expoziţia a obţinut premiul secţiunii „Arhitectura amenajărilor interioare/ expoziţii, standuri şi scenografie”, decernat în cadrul galei Anualei de Arhitectură organizată de Ordinul Arhitecţilor din România (Filiala Bucureşti), în decembrie 2021. Juriul a considerat că este „o expoziţie care creează o serie de imagini puternice, viscerale în care tema este exploatată şi privitorul este transpus în universul sumbru evocat de aceasta”.
Expoziţia va putea fi vizitată în perioada decembrie 2025 – februarie 2026, de miercuri până duminică, între orele 09:00 – 17:00.
Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei a luat naştere în 1993 din iniţiativa scriitorilor Ana Blandiana şi Romulus Rusan, fiind primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului. Memorialul are ca scop general educaţia civică printr-o bună cunoaştere a trecutului apropiat al României şi al Europei de Est. Persoana juridică care realizează şi administrează Memorialul este Fundaţia Academia Civică. Memorialul are două părţi componente: Muzeul Memorial, situat la Sighetu Marmaţiei, şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, care se află în Bucureşti. Muzeul a fost realizat în clădirea fostei închisori din Sighet, unde în perioada 1950-1955 a fost închisă elita politică, economică şi religioasă a României interbelice. Principalele teme abordate în cele 60 săli ale muzeului sunt represiunea comunistă, deconstrucţia statului de drept şi înlocuirea lui cu un sistem totalitar. Fosta închisoare transformată în muzeu este astăzi decorul-cadru pentru ceea ce s-a întâmplat în timpul comunismului în România şi în celelalte ţări din Centrul şi Estul Europei. În fiecare celulă a ei, transformată în sală de muzeu, se găseşte un detaliu tematic sau cronologic al malformaţiei politice care a adus suferinţă şi moarte – în interiorul sau în exteriorul zidurilor de închisoare – de-a lungul secolului XX european.
În cei peste 30 de ani de activitate, Memorialul a avut sute de acţiuni (expoziţii itinerate în ţară şi străinătate, simpozioane, publicaţii, activităţi educaţionale, proiecte europene, înregistrări de istorie orală, lansări de carte etc.) prin care a oferit publicului larg informaţii pentru a înţelege mai bine ceea ce s-a întâmplat în România şi în alte ţări din Europa de Est în cele aproape cinci decade de regim totalitar comunist, dar şi complexitatea traumelor acestei perioade istorice.
Muzeul Naţional de Istorie a României este una dintre instituţiile reprezentative ale culturii româneşti. Adăpostit într-o clădire monument istoric, denumită în trecut Palatul Poştelor, se află în cuprinsul vechiului centru istoric al Bucureştiului. Muzeul a fost deschis pentru public în anul 1972 şi prezenta, în cele peste 50 de săli de expunere, cele mai valoroase mărturii ale trecutului nostru – din cele mai vechi timpuri, până în perioada contemporană. Dacă la deschidere avea în colecţie aproximativ 50.000 de bunuri culturale, acum, Muzeul Naţional de Istorie a României deţine un patrimoniu mult mai bogat (incluzând peste 700.000 piese, un număr care sporeşte anual). În prezent, Muzeul Naţional de Istorie a României prezintă publicului expoziţiile permanente Tezaurul Istoric, Copia Columnei lui Traian şi Lapidarium, precum şi expoziţii temporare cu tematică diversă, în Holul Central.