Într-un studiu publicat în Nature Communications, David García-León și colegii săi au examinat valurile de căldură din patru ani extrem de călduroși – 2003, 2010, 2015 și 2018 – și au comparat impactul acestora cu o valoare de referință istorică din 1981 până în 2010.
În acești ani selectați, daunele economice totale estimate cauzate de valurile de căldură au variat între 0,3 și 0,5% din PIB-ul Europei, ce cuprinde UE, Regatul Unit și țările din Asociația Europeană a Liberului Schimb. Aceasta reprezintă de la 1,5 până la 2,5 ori pierderile economice anuale medii cauzate de căldura extremă în perioada 1981-2010, care au fost de aproximativ 0,2% din PIB. Aceste estimări presupun că nu au fost implementate măsuri suplimentare de atenuare sau adaptare.
Conform articolului, se preconizează că pierderile economice medii cauzate de valurile de căldură vor crește de la o medie istorică de 0,21% din PIB (1981-2010) la 0,77% în 2035-2045, 0,96% în 2045-2055 și peste 1,14% până în anii 60 ai secolului XXI. Aceste prognoze s-ar putea modifica în funcție de cât de mult deviază cifrele de la medie.
Țări precum Cipru, Croația, Portugalia, Malta, Spania și România se așteaptă la cele mai mari pierderi economice prognozate, cu impacturi care ating sau depășesc -2,5% din PIB până în 2055–2064.
Grecia și Italia (ambele -2,17%) și Franța (-1,46%) se așteaptă de asemenea la pierderi semnificative până în anii 60 ai secolului XXI. Toate aceste țări sunt deja vulnerabile din cauza climatului lor mai cald și se așteaptă să înregistreze cea mai dramatică creștere a pagubelor provocate de valurile de căldură.
Regatul Unit, Irlanda, Danemarca, Olanda și Belgia se pot aștepta la un impact relativ mai mic asupra PIB-ului, rămânând în general sub -0,5% chiar și în cele mai pesimiste viitoare scenarii. Cu toate acestea, aproape toate țările, chiar și cele din regiunile mai reci, au o tendință descendentă constantă, ceea ce indică efecte de înrăutățire în timp.
Un raport OCDE din 2024, realizat de Helia Costa și colegii săi, care acoperă 23 de țări – inclusiv 21 din Europa, alături de Japonia și Coreea de Sud – constată că temperaturile ridicate reduc productivitatea muncii. Studiul se bazează pe date meteorologice detaliate și informații financiare de la peste 2,7 milioane de firme între 2000 și 2021. Acestea au descoperit că atât creșterea numărului de zile caniculare, cât și apariția valurilor de căldură reduce semnificativ productivitatea muncii. Estimările lor de bază arată că zece zile suplimentare de peste 35°C într-un an duc la o reducere de 0,3% a productivității anuale a muncii în firme. Procentul este de 0,2 la temperaturi peste 30°C. Când temperatura este peste 40°C, impactul crește brusc, scade productivitatea cu peste 1,5%, ajungând la 1,9%. Efectele variază de la -1,1 la -2,7%, ceea ce arată că în acest scenariu extrem, pierderile ar putea depăși 2,5%.
Simulările OCDE au relevat potențialele pierderi de productivitate datorate stresului termic în diferite țări pe parcursul perioadei examinate și în viitor. Spania a înregistrat cea mai mare modificare a productivității muncii datorită creșterii zilelor de stres termic, cu o scădere de 0,22% între 2000–2004 și 2017–2021.
Aceasta este urmată de Franța și Ungaria, fiecare cu o pierdere de 0,13%. Alte țări cu pierderi de 0,1% sau mai mult includ Slovacia, Bulgaria, Slovenia, Italia, Polonia și România. Atunci când stresul termic este asociat cu o creștere a temperaturii cu 2°C în simularea care reprezintă condițiile viitoare, nivelul pierderilor de productivitate crește brusc. Simularea arată că productivitatea muncii ar putea scădea cu peste 0,8% în Spania și cu aproximativ 0,5% în Italia și Bulgaria. În schimb, se așteaptă ca țările nordice, precum Danemarca și Finlanda, să se confrunte cu cele mai mici pierderi.
Printre cele mai mari cinci economii din Europa, Regatul Unit prezintă în mod constant cea mai mică scădere a productivității în ambele scenarii.
David Garcia-Leon, consilier științific la Ministerul Agriculturii, Pescuitului și Alimentației din Spania, a subliniat că unele practici de adaptare sunt deja frecvent întâlnite în Europa. De exemplu, lucrătorii în aer liber își schimbă adesea programul de lucru în timpul lunilor de vară și iau pauze obligatorii pentru a evita stresul termic. Aceste practici vor trebui inevitabil extinse în regiuni mai nordice, pe măsură ce valurile de căldură devin mai frecvente și mai intense”, a declarat el pentru Euronews Business.
El a adăugat că unele țări au implementat deja instrumente precum sisteme localizate de avertizare timpurie pentru căldură extremă, dar acestea trebuie extinse în întreaga Europă.
Elia Costa, economist la OCDE și autoare principală a raportului, a declarat că multe dintre aceste state au implementat sau propus măsuri, cum ar fi reglementarea muncii în aer liber în timpul valurilor de căldură.
Costa sugerează două priorități politice critice. “În primul rând, nevoia urgentă de a menține și a intensifica eforturile de atenuare a schimbărilor climatice pentru a limita intensitatea și frecvența crescândă a valurilor de căldură – și de a reduce astfel daunele din start”, a declarat ea pentru Euronews Business.
“În al doilea rând, noi subliniem importanța adoptării unor măsuri de adaptare, cum ar fi îmbunătățirea ventilației la locul de muncă, ajustarea programului de lucru pentru a evita valurile de căldură de vârf, ori extinderea spațiilor verzi urbane pentru a reduce temperaturile ambientale”, a adăugat ea.
García-León a subliniat că măsurile anterioare nu mai sunt suficiente, având în vedere frecvența și intensitatea tot mai mari a căldurii extreme. “Politicile de sănătate ocupațională trebuie completate de politici publice mai ample care să sprijine dezvoltarea planurilor locale de adaptare. De exemplu, măsurile de planificare urbană și în spațiu sunt esențiale pentru a atenua efectul de insulă termică”, a spus el.
SURSA: Economic.bg, în traducerea Rador Radio România
