Potrivit psihologului Marco Crepaldi, președintele asociației Hikikomori Italia, în prezent aproximativ 200.000 de tineri italieni se confruntă cu acest tip de izolare socială.
„Vorbim despre o realitate dramatică, care afectează deja zeci de mii de familii”, avertizează specialistul.
Prima data este etapa pre-hikikomori, atunci când apar primele semne de refuz școlar și social, precum absenteismul frecvent și retragerea din activități sportive sau ieșiri cu prietenii.
În etapa a doua, adolescentul abandonează complet școala, iar familia caută soluții, uneori greșite, cum ar fi tăierea accesului la internet sau amenințările. Specialistul subliniază că este necesar un plan educațional personalizat și sprijin psihologic.
Iar etapa a treia aduc izolarea totală. Comunicarea cu familia se rupe complet, iar tinerii ajung să perceapă părinții ca surse de anxietate la fel de intense precum lumea exterioară.
„Opt din zece părinți care ne contactează au fii închiși în cameră. Fetele există, dar izolarea prelungită apare predominant în rândul băieților”, precizează Crepaldi.
Acești tineri urmează un tipar clar: dorm ziua, stau treji noaptea și petrec ore întregi pe internet, în jocuri video sau rețele sociale, uneori evitând chiar contactul cu părinții.
„Mulți dorm peste zece ore pe zi, ca o formă de evitare a realității, iar depresia este frecvent asociată”, adaugă specialistul.
Psihologii subliniază că presiunea socială, anxietatea școlară și influența nocivă a rețelelor sociale contribuie la manifestarea fenomenului.
Fenomenul apare mai ales în țările dezvoltate, unde familiile sau statul pot susține un tânăr inactiv. Structura familială modernă și protecția excesivă a părinților joacă, de asemenea, un rol important. Profesorii pot fi primii care observă semnele, precum dificultatea de socializare sau anxietatea accentuată în timpul orelor.