Şapte personalităţi au primit, sâmbătă, stele pe Aleea Celebrităţilor din Sibiu. Acestea sunt: actorii americani Bill Murray şi Kathleen Turner, scriitorul nigerian premiat cu Nobel Wole Soyinka, coregraful belgian Alain Platel, dramaturgul şi regizorul francez Alexis Michalik, actorul japonez Kuranosuke Sasaki, şi, postum, dramaturgul francez de origine română Eugène Ionesco.
„Este cea mai diversă compoziţie pe care am avut o vreodată pe alee”, a declarat Constantin Chiriac la ceremonie.
Primarul oraşului, Astrid Fodor, a afirmat: „De astăzi avem 77 de stele pe Aleea Celebrităţilor. 77 de stele însemană 77 de prieteni ai Festivalului Internaţional de Teatru şi ai oraşului nostru. Omeni de cultură excepţionali cărora le mulţumim pentru tot ce au oferit Sibiului, festivalului şi publicului prin talentul prin energia şi prin prezenţa lor la Sibiu”.
Eugène Ionesco
Eugène Ionesco (1909-1994), figură importantă a teatrului absurdului, a marcat scena mondială prin operele sale emblematice, precum „Cântăreaţa cheală”, „Rinocerii” şi „Lecţia”. S-a născut în România, dar s-a stabilit în Franţa, unde şi-a dezvoltat un stil literar singular, punând sub semnul întrebării limbajul, absurditatea existenţei şi alienarea umană. Piesele sale, cu umor acid şi disperare lucidă, denunţă conformismul şi derapajele totalitare. Membru al Academiei Franceze, Ionesco lasă în urmă o moştenire teatrală încă vie, în care râsul se împleteşte cu angoasa existenţială. A fost numit post mortem membru al Academiei Române.
Kuranosuke Sasaki
Kuranosuke Sasaki s-a născut în Kyoto. A fost membru fondator şi actor principal al companiei de teatru studenţesc „Planet Pistachio”. După ce a părăsit compania în 1998, s-a mutat la Tokyo, unde şi-a făcut o carieră în teatru, cinema şi televiziune. Ca actor de teatru, cele mai importante apariţii ale sale sunt în spectacolele: „Avarul” (de Molière, regia Silviu Purcarete), „Leul în iarnă” (de James Goldman), „Richard III” (de Shakespeare, regia Silviu Purcarete), „Bent” (de Martin Sherman), „Macbeth” (de Shakespeare, regia Andrew Goldberg), „Închisoarea îngerilor” (după romanul lui Stephen King), „Scrisori de dragoste” (de A. R. Gurney). La acestea se adaugă numeroase roluri în spectacole bazate pe piese originale japoneze şi kabuki. În ceea ce priveşte activitatea sa în lumea filmului, pe lângă apariţiile sale în seriale de dramă, putem aminti, printre altele, rolurile sale din lungmetraje precum „Samurai Hustle”, „We Make Antiques” şi „Godzilla-1.0”. Este laureat al mai multor premii importante de teatru, printre care Premiul Academiei din Japonia şi Premiul pentru Cultură Kyoto.
Bill Murray
Legendarul actor şi comediant Bill Murray a devenit unul dintre cei mai apreciaţi artişti din America. Cu un stil marcat de ironie şi sensibilitate, Murray este cea mai cunoscută vedetă provenită din distribuţia „Saturday Night Live”. A jucat în două dintre cele mai de succes comedii: „Vânătorii de fantome” (1984) şi „Ziua cârtiţei” (1993). A interpretat şi roluri mai dramatice, jucând rolul unui mafiot în „O femeie drept răsplată” (1993, alături de Robert DeNiro) şi al unui om de afaceri excentric în „Rushmore” (1998) al lui Wes Anderson, pentru care a câştigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar atât din partea New York Film Critics Circle, cât şi din partea National Society of Film Critics. A fost nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor pentru rolul său în filmul „Rătăciţi printre cuvinte” (2003) al Sofiei Coppola. Recunoscut nu numai ca actor, ci şi ca umorist, Bill Murray a primit în octombrie 2016 premiul Kennedy Center Mark Twain pentru umor american.
Wole Soyinka
Născut în vestul Nigeriei (în 1934) într-o familie yoruba, educat la Ibadan şi la Universitatea Leeds din Anglia, Wole Soyinka este primul african care a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură – în 1986. Este autorul a peste patruzeci de lucrări (piese de teatru, romane, poezii, eseuri şi biografii), dintre care multe au fost traduse în întreaga lume, precum şi prezentate în spectacole de teatru. Este activ în cadrul organizaţiilor artistice, academice şi pentru drepturile omului, precum Institutul Internaţional de Teatru, UNESCO, Parlamentul Internaţional al Scriitorilor etc. A primit numeroase distincţii academice şi onoruri naţionale. Wole Soyinka continuă să ţină prelegeri în Nigeria şi pe plan internaţional, iar în prezent deţine funcţia de profesor emerit la Universitatea Obafemi Awolowo, Ile-Ife, Nigeria, Hutchins Fellow, Universitatea Harvard, SUA, şi Fellow al Churchill College, Cambridge, Regatul Unit. În prezent predă la Universitatea New York, Abu Dhabi, unde este profesor de artă dramatică.
Alain Platel
Alain Platel este ortopedagog şi regizor autodidact. Începând cu Emma (1988), s-a distins tot mai mult ca regizor. A creat Bonjour Madame (1993), La Tristeza Complice (1995) şi Iets op Bach (1998), producţii care au propulsat compania les ballets C de la B în vârful clasamentului internaţional. Exuberanţa spectacolelor anterioare lasă loc unei introspecţii mai profunde, dezvăluind un univers de impulsuri, aspiraţii şi violenţe, precum în „Nine Finger” (2007) cu Benjamin Verdonck şi Fumiyo Ikeda. După stilul baroc din pitié! (2008), „Out Of Context – for Pina” (2010) constituie o reflecţie aproape ascetică asupra arsenalului de mişcări care definesc spasmele şi ticurile. În colaborare cu Frank Van Laecke, a creat Gardenia în 2010. Regizorul de operă Gerard Mortier i-a cerut lui Alain Platel să creeze „C(H)OEURS” (2012) pentru Teatro Real din Madrid. De ani de zile, tensiunea dintre grup şi individ a fost o temă centrală în spectacolele lui Platel. În „tauberbach” (2014), el continuă să exploreze şi să-şi dezvolte propriul limbaj coregrafic, cunoscut ca „la danse bâtarde” („dansul bastard”). Tema acestei creaţii este: (supra)vieţuirea cu demnitate în condiţii aproape imposibile. Între timp, a realizat o serie de filme de dans, fie cu regizoarea britanică Sofie Fiennes (Because I Sing în 2001, Ramallah!Ramallah!Ramallah! în 2005 şi VSPRS Show and Tell în 2007), fie solo în „Les ballets de-ci, de-là” (2006), o incursiune impresionantă în viaţa unei trupe formate acum douăzeci de ani şi care ne duce până în Vietnam şi Burkina Faso.
Alexis Michalik
Alexis Michalik este dramaturg, regizor, actor, scenarist, regizor de film şi scriitor franco-britanic. Creată în 2011 şi încă jucată la Paris, „Le Porteur d’Histoire” (Arta de a povesti) este prima sa piesă şi a obţinut două premii Molière, pe lângă un mare succes de critică şi de public. De atunci, Alexis Michalik a scris şi regizat alte patru spectacole, iar recent a adaptat celebrul musical „The Producers” de Mel Brooks. Dramaturg şi regizor aclamat, el a primit cinci premii Molière, dintre care trei în calitate de regizor.
Kathleen Turner
Vedetă emblematică a marilor ecrane, Kathleen Turner a fost aclamată de critici pentru rolurile sale în filme precum „Body Heat” (Dorinţa), „Romancing The Stone” (Idilă pentru o piatră preţioasă), „Prizzi’s Honor” (Onoarea familiei Prizzi), „Peggy Sue Got Married” (Peggy Sue se mărită) şi „War of the Roses” (Războiul familiei Rose). La acestea, se mai adaugă roluri în: „The Man with Two Brains” (Omul cu două creiere), „Jewel of the Nile” (Giuvaerul Nilului), „The Accidental Tourist” (Turist întâmplător), „V.I. Warshawski, Serial Mom” (Mama ucigaşă) al lui John Waters, „Naked in New York” (Viaţa la New York), „Moonlight and Valentino” (Bărbatul de acasă), „The Real Blonde” (O blondă adevărată) şi „The Virgin Suicides” (Sinuciderea fecioarelor) al Sofiei Coppola. Kathleen Turner a jucat pe Broadway în „Cat On a Hot Tin Roof” (Pisica pe acoperişul fierbinte), „Indiscretions”, „The Graduate” şi „Who’s Afraid of Virginia Woolf” (Cui i-e frică de Virginia Woolf). De asemenea, este regizoare şi activistă – în special pentru sănătatea femeilor – şi consideră că este o onoare susţină masterclass-uri.
