„România trebuie să înțeleagă că la nivel instituțional trebuie să țină pasul cu industria. Problema reindustrializării nu este doar a României, ci una europeană”, a declarat Florin Spătaru, consilier al prim-ministrului și fost ministru al economiei, la RFI România
În acest context, și România și Uniunea Europeană au preocupări legate de relansarea unui proces de reindustrializare Guvernul României, lansând un program de finanțare pentru industria prelucrătoare.
Mai mult, la nivel european, prin Declarația de la Anvers, aproximativ 1.100 de companii mari au transmis în primăvara acestui an că Europa are nevoie de industrie și mai mult decât atât de competitivitate în raport de concurenții de pe alte continente.
Recent, guvernul a semnat cu Banca Mondială un contract de asistență tehnică prin care se va realiza o strategie care va defini vectorii de dezvoltare ai economiei românești. Documentul ar urma să fie finalizat la jumătatea anului 2025 și să fie dezbătut cu mediul de afaceri.
Oportunități în noul context geopolitic și surse de finanțare
„Prin această analiză vom avea definite direcțiile strategice de dezvoltare ale României ținând cont de factorii competitivi, oportunitățile care apar în noul context geopolitic și sursele de finanțare. Mai mult, această strategie ne arată că vor trebui să existe o serie de elemente cheie pe care trebui să le regăsim în bugetul fiecărui an”, a menționat consilierul de stat Florin Spătaru.
Există deja o strategie pe termen lung privind schimbările climatice, care arată că pentru atingerea obiectivului de decarbonizare, adică, reducerea cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2050, România va trebui să atragă 300 miliarde de dolari, în următorii 25 de ani.
„Se poate ajunge la această sumă dacă politicile guvernamentale vor fi coerente. 100 de miliarde de dolari ar trebui să fie alocate de statul român prin fonduri europene, prin buget sau prin emisiuni de obligațiuni „verzi”, iar 200 miliarde de dolari ar putea să fie atrași din sectorul privat”, arată Florin Spătaru.
Toate aceste sume pot fi utilizate “prin instrumentele pe care statul român le are la dispoziție și care acum sunt destul de puțin funcționale. Începând cu anul 2025, toate politicile ar trebui să fie sectoriale. Pentru industria metalurgică, de exemplu, ar trebui să existe un plan pentru decarbonizare prin introducerea hidrogenului în procesul de producție, conversia de la furnalele vechi la oțelăriile electrice sau colectarea deșeurilor metalice pentru a fi folosite în procesul de producție. Pentru industria cimentului vorbim despre captarea și stocarea carbonului. Fiecare politică publică trebuie să se adreseze unei ramuri industriale”, a declarat, la RFI România, Florin Spătaru.
„România are câteva avantaje”
România are câteva avantaje, precum un mix energetic solid, capital uman și resurse naturale. Cele trei atuuri pot genera oportunități, precum captarea carbonului sau producția de biometan. De exemplu, există o inițiativă pentru clarificarea instituțională a competențelor și responsabilităților instituțiilor în cadrul proiectelor de captare a carbonului.
„Doar că procesul de avizare este prea lent și întârzie investițiile pe care unele companii ar dori să le demareze. România trebuie să înțeleagă că la nivel instituțional trebuie să țină pasul cu industria”, a declarat Florin Spătaru.
“România are nevoie stringentă de creșterea capacității sale instituționale pentru a putea facilita și administra punerea în aplicare a unei multitudini de regulamente și reglementări europene, mai ales în domeniul energiei. Este imperativ ca statul român să dispună de o expertiză aprofundată la nivelul autorităților implicate în negocierile purtate cu privire la impactul acestor reglementări europene asupra sectorului energetic.
Florin Spătaru, consilier de stat, a inițiat o colaborare strânsă și un dialog cu mediul de afaceri, având ca scop integrarea expertizelor private în efortul de creștere a capacității statului de construire a unei noi viziuni de dezvoltare economică și industrială.
Este esențial să se creeze un cadru general care să favorizeze adoptarea la scară largă a tehnologiilor moderne care fac obiectul tranziției energetice și este la fel de important să se construiască scheme de stat pentru finanțarea acestor investiții majore în conlucrare cu fondurile private.
Sursa foto: Florin Spătaru
