Potrivit Autorității pentru Antichități din Israel (IAA), situl a fost descoperit în timpul unei intervenții de salvare arheologică în zona Nahal Qomem, lângă orașul Kiryat Gat, relatează Times of Israel, conform Playtech.
„Imagine de pe șantierul sitului arheologic din Israel, unde a fost descoperită o „fabrică” veche de 5.500 de ani, care confirmă un episod important din Biblie.” (Foto: IAA)
Situat la aproximativ 60–65 km sud de Tel Aviv, situl Nahal Qomem a fost cercetat înainte de construirea unei noi zone rezidențiale. Arheologii au identificat sute de gropi, platforme din piatră și o cantitate neobișnuit de mare de nuclee de cremene și lame lungi, subțiri și extrem de tăioase — dovezi ale unei producții în masă.
Piesa centrală a descoperirii constă în nuclee masive de cremene din care se extrăgeau, cu o tehnică rafinată, lame aproape identice în dimensiuni, ceea ce indică o standardizare riguroasă. Atelierul este datat între 3300 și 3000 î.Hr., fiind primul centru de acest fel documentat complet în sudul Israelului. Unele dintre artefacte vor fi prezentate la campusul național pentru arheologie din Ierusalim, facilitând analize suplimentare.
„Descoperirea unei gropi în situl arheologic confirmă o „fabrică” veche de 5.500 de ani.” (Foto: IAA)
Aceste descoperiri susțin ideea că începuturile urbanizării în regiunea Levantului au fost însoțite de apariția unor lanțuri de producție și a diviziunii muncii. IAA face referire la „indivizi excepțional de calificați”, ceea ce sugerează existența unei ierarhii de tip meșter–ucenic, control al calității și transfer de cunoștințe — caracteristici ale unei economii specializate.
Tehnologia utilizată presupunea prelucrarea atentă a miezurilor de cremene, urmată de desprinderea lamelor prin presiune controlată, uneori cu ajutorul unor unelte special concepute. Lamele obținute — lungi, ascuțite și omogene — erau utilizate în special pentru unelte agricole, cum ar fi seceri și cuțite. Urmele tehnologice (deșeuri de producție, fragmente, fulgi) sunt organizate în zone distincte, indicând un spațiu dedicat producției intensive
Prezența sutelor de gropi și a platformelor arată o separare clară a activităților: zone de extracție, de finisare și probabil de depozitare. Unele dintre gropi arată urmele reutilizării nucleelor până la epuizarea completă — un semn al eficienței economice urmărite de meșteri.
În plan biblic, această descoperire întărește imaginea canaaniților ca o civilizație cu așezări dezvoltate și meșteșugari talentați. Atelierul de la Nahal Qomem ar putea fi un exemplu concret al unei industrii capabile să producă în serie, pentru consum local sau pentru comerț regional, reflectând o economie sofisticată și bine structurată.
Rămâne însă o întrebare deschisă: exista sau nu o așezare permanentă în apropierea atelierului? Lipsa unor dovezi clare de locuire sugerează că situl ar fi putut funcționa ca un centru de producție independent, cu materie primă adusă din altă parte și destinat deservirii așezărilor din zonă. Urmează analize amănunțite — datare suplimentară, studii de compoziție și reconstituiri experimentale — pentru a înțelege mai bine acest proces.
Dacă ipotezele actuale se confirmă, Nahal Qomem va deveni un punct de referință pentru „industria lamelor canaanite” și un reper major în reconstituirea istoriei urbanismului timpuriu în Levant.
