Sună alarma, dar mintea ta refuză să se dezmeticească. În timp ce unii se ridică din pat plini de energie, alții rămân ore întregi într-o stare de ceață mentală. Un studiu realizat de cercetătorii elvețieni și publicat în Current Biology oferă, pentru prima dată, o explicație detaliată a acestui fenomen.
Contrar impresiei comune, trezirea nu este simpla inversare a adormirii, ci un proces neurologic complex, desfășurat în etape succesive. Pentru a-l înțelege, o echipă de cercetare a monitorizat activitatea cerebrală a 20 de voluntari în peste 1.000 de episoade de trezire, folosind nu mai puțin de 256 de senzori EEG – de aproape zece ori mai mulți decât într-o înregistrare standard. În plus, “ceața” de dimineață are legătură directă cu îmbătrânirea, mai spun experții potrivit sursei citate.
Rezultatele arată că trezirea se propagă în unde succesive: activarea începe în regiunile frontale, implicate în luarea deciziilor și planificare, și abia apoi ajunge la zonele vizuale din spatele creierului, aflăm de la specialiștii Quadra Wellnes. Această „coregrafie” reflectă arhitectura neuronală – semnalele ajung mai repede la lobii frontali, dar trebuie să parcurgă un traseu mai lung până la ariile posterioare.
Tiparul depinde însă de faza somnului. Din somnul REM, asociat viselor intense, cortexul se activează aproape instantaneu, iar unda de veghe se propagă lin. Din somnul lent, activarea începe central și este mai anevoioasă, deoarece neuronii oscilează între stări de activitate și repaus – fenomen numit „bistabilitate”.
Cercetătorii au identificat două tipuri de unde cerebrale lente: unele facilitează trezirea rapidă, altele prelungesc senzația de somnolență ore întregi. Acest mecanism explică diferența dintre diminețile „ușoare” și cele când te simți adormit mult timp după ce ai deschis ochii.
Descoperirea ar putea avea aplicații în tratamente pentru tulburările de somn, apneea în somn sau chiar epilepsia asociată ciclurilor de somn.
În fine, studiul confirmă că până și cel mai banal gest al vieții de zi cu zi – trezirea – ascunde un mecanism neurologic sofisticat, care abia acum începe să fie înțeles.
