92% dintre copiii victime ale exploatării criminale în Franţa, identificaţi de asociaţii, sunt minori neînsoţiţi, avertizează UNICEF, într-un raport publicat miercuri, cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Traficului de Persoane. Organizaţia ONU recomandă ca aceşti minori să nu mai fie urmăriţi penal şi sancţionaţi în Franţa, ci să fie consideraţi şi trataţi ca victime, transmite Le Figaro.
81% dintre dintre copiii victime ale exploatării criminale în Franţa sunt originari din Africa, ”în special din Algeria şi Maroc”, iar 19% din Europa, ”în principal din România şi Bosnia-Herţegovina”.
Aceste cifre provin din datele Misiunii interministeriale pentru protecţia femeilor împotriva violenţei şi combaterea traficului de persoane (Miprof).
Cu toate acestea, raportul avertizează că aceste cifre ”se bazează exclusiv pe numărul de minori identificaţi şi însoţiţi de asociaţii specializate”. Prin urmare, ele nu pot reflecta toate profilurile.
Aceşti minori se confruntă cu ”numeroase obstacole” care îi plasează, de fapt, într-o situaţie care îi poate conduce la ”exploatare”: ”bariera lingvistică, necunoaşterea sistemului de protecţie şi a drepturilor lor, dificultăţi în accesarea protecţiei oferite de serviciile sociale pentru copii, a unui permis de şedere odată ce devin adulţi, a unei formări profesionale sau a unui loc de muncă”.
”Exploatatorii profită de acest context” pentru a-i obliga pe aceşti copii să ”lucreze pentru ei”: ”rambursarea datoriei legate de călătorie, plata unui loc într-o locuinţă ocupată ilegal, protecţie acordată împotriva altor bande rivale, rambursarea mărfurilor furate, plata demersurilor pentru documentele administrative…”, precizează raportul.
Deşi formele de exploatare pot fi diverse (prostituţie, furt, droguri), ”un număr semnificativ de minori sunt victime ale exploatării multiple”.
Considerarea minorilor ca victime
Acest fenomen de control asupra copiilor aflaţi în situaţii precare se bazează pe ”strategii variate”. Cu toate acestea, potrivit statisticilor Miprof citate de UNICEF, 81% dintre victimele ”obligate să comită infracţiuni” sunt exploatate de un membru al anturajului lor şi 16% de familia lor.
Influenţa celor apropiaţi complică şi mai mult ”stabilirea unei relaţii de încredere” cu structurile responsabile de îngrijirea lor, cu atât mai mult cu cât ”36% dintre victime se află încă sub influenţă şi în situaţie de exploatare atunci când intră în contact cu asociaţiile”.
În general, raportul UNICEF reaminteşte că 49,5 milioane de persoane din întreaga lume sunt considerate ”victime ale sclaviei moderne”, dintre care 28% sunt copii.
”În Franţa, peste două treimi dintre persoanele afectate de exploatarea criminală ar avea sub 18 ani”, potrivit Miprof.
Pentru organismul ONU, ”este în contradicţie cu dreptul internaţional faptul că copiii victime ale exploatării criminale sunt încă supuşi urmăririi penale şi sancţiunilor penale în Franţa, în loc să fie consideraţi şi trataţi ca victime ale traficului de persoane”.
Franţa, potrivit organismului ONU, ar trebui să-şi revizuiască tratamentul rezervat acestor minori, acordându-le nu numai statutul de victimă, ci şi posibilitatea de a beneficia de îngrijire, cu atât mai mult cu cât Protocolul de la Palermo, sponsorizat de Naţiunile Unite şi ratificat în 2002, ”precizează că traficul poate fi caracterizat chiar şi în cazul în care victima consimte la exploatarea sa”, în anumite condiţii.
Soluţiile UNICEF
UNICEF solicită, aşadar, reconsiderarea tratamentului aplicat traficului de persoane în Franţa.
În primul rând, prin măsurarea amplorii fenomenului, graţie unui sistem de încrucişare a datelor între diferite instituţii: justiţie, protecţia copilului, sănătate, imigraţie, educaţie, forţele de ordine.
Acesta a fost anunţat de guvern la 11 decembrie 2023 în cadrul unui plan naţional de combatere a traficului de persoane, dar lucrările demarate în acest sens nu au fost încă finalizate.
Apoi, organismul Naţiunilor Unite recomandă, în ordine aleatorie, ”implementarea unei politici publice […] de combatere a sărăciei pentru a preveni situaţiile de exploatare” , ”să sensibilizeze copiii cu privire la riscurile legate de traficul de persoane” sau ”să se asigure că forţele de ordine iau în considerare situaţiile de trafic în timpul arestului preventiv […] pentru a evita un nou traumatism şi o neîncredere a copiilor faţă de instituţii”.
În cele din urmă, pentru copiii vinovaţi de infracţiuni, dar victime ale unei reţele de trafic, UNICEF propune stabilirea unui principiu de ”neurmărire penală” şi ”nesancţionare”, aplicat în Belgia şi în Regatul Unit.
În mod clar, procurorii nu ar putea urmări penal un delincvent ”atunci când se constată sau se suspectează puternic că o situaţie de trafic de persoane este cauza directă a infracţiunii comise”.
Cazierul judiciar ar fi, de asemenea, şters, iar copilul ar fi plasat şi luat în îngrijire de către Serviciul de Asistenţă Socială pentru Copii (ASE) prin intermediul unui dispozitiv special conceput pentru el. În concluzie, UNICEF asigură că ”ar fi oportun să se faciliteze obţinerea permisului de şedere pentru victimele traficului de persoane, fără obligaţia de cooperare cu serviciile de poliţie şi jandarmerie”, cu riscul de a separa un minor, deja afectat de traficul de persoane, de părinţii săi rămaşi în străinătate.
