Acordul-cadru, anunțat duminică între două economii care reprezintă aproape o treime din comerțul global, va impune SUA un tarif de import de 15% pentru majoritatea bunurilor din UE începând de luna viitoare, dar oferă o oarecare protecție pentru industrii critice precum cele auto și farmaceutice.
Aceasta este jumătate din rata la care amenințase Washingtonul, deși mult mai mult decât sperau europenii.
Președintele american Donald Trump, care a încercat să valorifice amenințările tarifare pentru a remodela comerțul global de la revenirea la Casa Albă în acest an, a sărbătorit acordul duminică în timpul unei vizite în Scoția, numindu-l „cel mai mare acord încheiat vreodată”.
Însă Franța, a doua cea mai mare economie a Europei, a disprețuit acordul.
„Este o zi sumbră când o alianță de popoare libere, reunite pentru a-și afirma valorile comune și a-și apăra interesele comune, se resemnează cu supunerea”, a scris prim-ministrul Francois Bayrou pe X.
Președintele francez Emmanuel Macron nu a făcut niciun comentariu public.
Deși starea de spirit în rândul altor guverne europene era categoric sumbră, majoritatea au fost de acord că eșecul ajungerii la un acord ar fi fost dezastruos.
„Acest acord a reușit să evite un conflict comercial care ar fi afectat puternic economia germană, orientată spre export”, a declarat cancelarul german Friedrich Merz, care conduce cea mai mare economie a blocului UE format din 27 de națiuni.
Într-o declarație adresată jurnaliștilor luni, cel mai înalt oficial comercial al Comisiei Europene, care negociază acorduri comerciale pentru UE, a declarat că permiterea impunerii unor tarife de 30% ar fi fost „mult, mult mai rea”.
„Aceasta este în mod clar cea mai bună înțelegere pe care am putut-o obține în circumstanțe foarte dificile”, a declarat comisarul UE pentru comerț, Maros Sefcovic.
Mai multe țări ale UE au recunoscut că acordul creează o oarecare certitudine cu cel mai mare partener comercial al Europei, după luni de tulburări, Suedia, de exemplu, numindu-l „alternativa cea mai puțin rea”, iar Spania susținându-l, deși „fără entuziasm”.
Orice acord final va necesita probabil aprobarea capitalelor UE.
Întrucât gestionarea comerțului ține de responsabilitățile Comisiei Europene, nemulțumirea unor țări precum Franța față de rezultatul negocierilor de luni de zile nu va zădărnici acordul-cadru.
Dar mai este de lucru.
Multe dintre detaliile acordului nu au fost cunoscute imediat, dar oficialii UE au declarat că acestea vor fi clarificate într-o declarație comună care ar trebui finalizată până la 1 august.
În următoarele săptămâni vor avea loc negocieri suplimentare pentru a se ajunge la un acord complet.
Chiar și Germania a declarat că sunt necesare mai multe eforturi, inclusiv în ceea ce privește sectorul siderurgic.
Trump a declarat că acordul, care include o promisiune de investiții care vine în completarea acordului semnat cu Japonia săptămâna trecută, va extinde legăturile dintre puterile transatlantice după ani de ceea ce a numit un tratament nedrept față de exportatorii americani.
Pachetul Japoniei va consta în acțiuni, împrumuturi și garanții de la agenții de stat, în valoare de până la 550 de miliarde de dolari, care vor fi investite la discreția lui Trump, afirmă Tokyo. În schimb, oficialii UE au declarat că angajamentul UE de investiții de 600 de miliarde de dolari se bazează pe investițiile combinate din sectorul privat, exprimate de companiile europene.
Acordul va aduce claritate pentru producătorii europeni de automobile, avioane și substanțe chimice. Însă UE sperase inițial la un acord tarifar zero la zero. Iar taxa de bază de 15%, deși reprezintă o îmbunătățire față de rata amenințată de 30%, se compară cu o rată medie a taxei de import din SUA de aproximativ 2,5% anul trecut, înainte de revenirea lui Trump la Casa Albă.
Bursele europene au deschis luni, indicele STOXX 600 atingând maximul ultimelor patru luni, iar toate celelalte burse majore au fost, de asemenea, în creștere. Acțiunile companiilor din domeniul tehnologiei și al sănătății au condus cursul.
„Rata de 15% este mai bună decât se temea piața”, a declarat economistul Mohit Kumar de la Jefferies.
Totuși, companiile europene se întrebau dacă să aplaude sau să deplângă acordul.
„Cei care se așteaptă la un uragan sunt recunoscători pentru o furtună”, a declarat Wolfgang Große Entrup, șeful Asociației Industriei Chimice Germane (VCI).
„A fost evitată o escaladare suplimentară. Cu toate acestea, prețul este mare pentru ambele părți. Exporturile europene își pierd competitivitatea. Clienții americani plătesc tarifele”, a spus el.
Printre numeroasele întrebări care rămân însă fără răspuns se numără modul în care promisiunea UE de a investi sute de miliarde de dolari în SUA și de a crește considerabil achizițiile de energie poate fi transformată în realitate.
Nu a fost imediat clar dacă au fost făcute promisiuni specifice de creștere a investițiilor sau dacă detaliile trebuie încă stabilite.
Și, deși UE s-a angajat să facă achiziții strategice în valoare de 750 de miliarde de dolari în următorii trei ani, inclusiv petrol, gaze naturale lichefiate (GNL) și combustibil nuclear, SUA se vor lupta să producă suficient pentru a satisface această cerere.
Deși capacitatea de producție de GNL a SUA se va aproape dubla în următorii patru ani, aceasta nu va fi suficientă pentru a crește aprovizionarea cu Europa, iar producția de petrol se așteaptă să fie mai mică decât se prognoza anterior pentru acest an.
În ciuda necunoscutelor care persistă, analiștii au subliniat că acordul a contribuit totuși la reducerea incertitudinii. Prețurile petrolului au crescut ușor luni.
