Răspunsul, indiferent de convingerile personale, este da.
Art. 17 din Legea nr. 215/2016 privind ceremoniile oficiale prevede: „Funeraliile de stat sunt ceremonii oficiale organizate de Guvern în cazul decesului Președintelui României și al foștilor șefi de stat ai României.”
Formularea nu este opțională. Nu se spune „pot fi organizate”, ci „sunt organizate”. Când o lege impune o acțiune prin formulă imperativă, autoritatea vizată nu are libertate de apreciere, ci o obligație de a acționa.
În plus, Guvernul nu se mai putea ascunde în spatele unei lacune de reglementare. Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului pentru funeraliile de stat era deja adoptat prin Hotărâre de Guvern anterior decesului fostului președinte. Așadar: cadrul legal era complet, mecanismul administrativ era pregătit, toate condițiile erau îndeplinite pentru declanșarea automată a procedurii.
Guvernul nu mai trebuia să emită vreo hotărâre nouă de principiu, ci doar să pună în aplicare legea existentă.
Un argument des invocat în spațiul public a fost faptul că Ion Iliescu fusese trimis în judecată pentru infracțiuni grave – inclusiv crime împotriva umanității. Corect. Dar este la fel de corect că nu a fost condamnat definitiv pentru nicio faptă penală.
Constituția României, la art. 23 alin. (11), prevede: „Până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată.”
Așadar, statul român nu poate retrage sau condiționa drepturi în funcție de suspiciuni penale sau dosare nesoluționate. A face acest lucru ar însemna să încalci prezumția de nevinovăție și să introduci, arbitrar, un criteriu moral neprevăzut de lege.
Singura cale legală pentru a evita organizarea funeraliilor de stat era modificarea Legii 215/2016, în sensul introducerii unor excepții (de exemplu: persoane condamnate penal, persoane aflate în proceduri judiciare etc.).
Dar chiar și această opțiune era: inaplicabilă retroactiv, întrucât legea nu poate produce efecte asupra unui caz deja consumat (decesul avusese loc), nerealistă procedural, deoarece modificarea unei legi presupune un proces parlamentar care nu poate fi finalizat „de pe o zi pe alta”, și periculoasă pentru imaginea democratică a României, deoarece schimbarea legislației ad-hoc, pentru a evita o obligație legală deja în vigoare, ar fi transmis extern imaginea unei țări instabile, arbitrare, de tip „bananier” – unde regulile se scriu și se rescriu în funcție de conjunctură.
Este perfect legitim ca o parte din societate să simtă repulsie față de ideea onorării unui lider asociat cu momente dureroase ale istoriei recente. Dar într-un stat de drept, emoția nu poate dicta normativul. Nu putem aplica legile doar celor care ne plac. Nu putem suspenda litera legii în baza resentimentului colectiv. Nu putem înlocui obligațiile constituționale cu sondaje de opinie.
Așa cum Ion Iliescu beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o decizie definitivă, la fel și Guvernul beneficiază de obligația de a respecta legea, nu de a răspunde instinctelor maselor.
Așadar, Guvernul Bolojan nu a avut alternativă legală. A respectat o obligație impusă de Legea 215/2016 și de cadrul normativ deja existent. Refuzul de a organiza funeralii de stat nu ar fi fost o dovadă de curaj, ci un act ilegal, atacabil, dar mai ales o fisură în respectarea principiilor fundamentale ale statului de drept.
